Parcul
natural Muntii Macinului
Categoria: peisaj
natural ce prezinta fenomene naturale de o frumusete deosebita
Muntii Macin sunt cele mai vechi formatiuni muntoase din Romania,
si parte componenta a primelor
formatiuni hercinice in Europa, localizati in Podisul Dobrogei, in judetul Tulcea, intre Valea Dunarii, Valea
Luncavitei si localitatea Cerna-Horia. Altitudinea
acestor munţi se încadrează între 7 şi 467 m (Vf. Ţuţuiatul). Parcul naţional
ocupă zona centrală cea mai înaltă a Munţilor Măcin si are o suprafaţă de 11.151,82 hectare. Acesta cuprinde cea mai mare parte
din culmea principală a Munţilor Măcin (Culmea Măcinului), precum şi un lanţ
secundar al acestora , Culmea Pricopanului.
Aspectul acestor munti este asemanator unor dealuri stancoase,
care ascund o varietate uimitoare de habitate naturale specifice, ca urmare a
climatului, ce a determinat interferenţa tipurilor ecosistemice pontico - submediteraneene,
central europene şi asiatice, fapt ce conferă Munţilor Măcin atributul de sinteză în miniatură a două continente –
Europa şi Asia. În Parcul Naţional
Munţii Măcinului sunt identificate 24 de habitate prioritare, dintre care unul
este unic în lume! (Pădurea de fag dobrogeană).
Biodiversitatea intalnita in parcul national
Muntii Macinului a fost atestata si de programul Natura 2000, iar cifrele arata
un numar impresionant de specii intalnite aici, ce sunt reprezentative pentru
Europa: speciile de plante reprezinta peste 19% din flora europeana si sunt comparabile cu
flora bogata a insulelor Creta si Corsica, iar 6 dintre cele 8 grupe de ecosisteme din Europa sunt reprezentate în Parcul
Naţional Munţii Măcinului . Acest paradis
al biodiversităţii adună: peste
1770 de specii de plante, dintre care 72 sunt protejate ca fiind rare
sau vulnerabile, iar 27 de specii sunt endemice pentru regiune; 181 specii de păsări, dintre care 37
sunt strict protejate la nivel internaţional, fiind menţionate în Directiva
Habitate şi Convenţia de la Berna; 47
de specii de mamifere; 1436
specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi; 11 specii de reptile; 7 specii de amfibieni.
Importanţa biogeografică a Munţilor Măcin este conferită şi de
interferenţa în această arie protejată a limitelor de vegetaţie ale unor specii
originare din diferite areale geografice. În această zonă se înregistrează
limita sudică a speciilor central-europene şi caucaziene (Scutellaria
orientalis, Stipa ucrainica etc.), limita nordică a speciilor mediteraneene,
balcanice şi pontice (Silene compacta) şi limita vestică a speciei euroasiatice
Potentilla bifurca, specii rare şi ameninţate cu dispariţia. De asemenea Munţii
Măcinului reprezintă unicul teritoriu din lume unde se găsesc şi este protejată
asociaţia vegetală Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae, cu specia Celtis
glabrata, ameninţată cu dispariţia, una din speciile cele mai rare de arbori
din România.
Specii de pasari si amfibieni
intalnite in Muntii Macinului sunt de asemenea consemnate ca fiind rare si
declarate protejate pe plan mondial, dintre care enumeram: lepidopterele -
Polia cherrug (endemism descris numai în această zonă), Chersotis laeta măcini
şi Chersotis fibriola niculescui reptilele – ţestoasa dobrogeană (Testudo
graeca ibera), balaurul dobrogean (Elaphe quatorlineata sauromates), şarpele
lui Esculap (Elaphe longissima), vipera cu corn (Vipera ammodytes montadoni),
păsările - şoimul dunărean (Falco cherrug), şorecarul mare (Buteo ruffinus),
pietrarul (Oenanthe isabelina), existent la limita vestică a arealului
mondial, mierla de piatră (Monticola saxatilis), prigoria (Merops apiaster),
piţigoiul de livadă (Parus lugubris).
Structura geologica
a acestei regiuni,
confera unicitate si variabilitate a imaginii naturale,
datorita vechimii : si-au inceput evoluția in ciclul orogenetic Precambrian,
ulterior, in
Triasic-Jurasic superior s-au acumulat o varietate de
sedimente, urmand ca din Paleogen sa inceapa procesul de eroziune continental.
Etapa
Cuaternara se remarcă prin înălțări diferențiate pe compartimente, adâncirea
văilor, apariția de forme carstice acumulări puternice în albii, dezvoltarea
unor depresiuni. Un proces important, apărut odata cu accentuarea aridizării
climei și care continuă și astazi, e cel de pedimentație.
Din punct de vedere geomorfologic, în cadrul parcului se
individualizează Culmea Pricopanului, cu relief de tip alpin, reprezentat prin
creste stâncoase ascuţite, ce ating altitudinea de 370 m în Vârful Suluc.
Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, existând numeroşi martori de
eroziune, cu aspect ruiniform, care imprimă în peisaj o mare varietate de
forme. În celelalte zone ale parcului vârfurile sunt în general mai puţin
proeminente, însă versanţii sunt adesea stâncoşi şi abrupţi, local fiind
acoperiţi de grohotişuri, îndeosebi pe rama vestică a Culmii Măcinului. Climatul arid a favorizat dezvoltarea unui
relief rezidual (vârfuri şi culmi fragmentate pe cuarţite în poziţie aproape
verticală; mase de grogotişuri), scoarţă de alterare groasă şi culmi rotunjite
(pe granite).
Peisajele caracteristice din Munţii Măcinului sunt asemănătoare cu
cele forestiere din sudul Europei datorită prezenţei pădurilor submediteraneene
şi balcanice, precum şi cu stepele euroasiatice, definite de vegetaţia saxicolă.
Originalitatea peisagistică este conferită îndeosebi de formaţiunile granitice megalitice, ca şi de contrastul între vegetaţia forestieră mezofilă şi
pajiştile stepice xerofile. Caracterul reprezentativ al acestor munţi la
nivel naţional este conferit de existenţa a trei etaje de vegetaţie
caracteristice pentru Podişul Dobrogei, constituite din pădurile mezofile de
foioase balcanice, pădurile xeroterme submediteraneene şi silvostepă cu păduri
submediteraneene.
Justificarea / clasarea pentru patrimonial
mondial :
Criteriul
vi : Sa reprezinte fenomene naturale sau teorii de o frumusete naturala si o
importanta estetica exceptionala.
Frumusetea naturala a Muntilor Macinului consta in suprapunerea in
mai multe ere geologice, a unei structuri mixte, si complexe, care a suferit
multe procese, dintre care cel mai important si definitoriu a fost eroziunea,
si schimbarea climatului, ce ii confera o imagine de mediu ostil (reprezentat
de varfuri, culmi, grohotisuri) si peisaj salbatic (peisajul forestier,plante
erbacee), si care adaposteste o biodiversitate impresionanta. Faptul ca Muntii
Macin sunt la interferanta dintre Est (Europa centrala) si Vest (Orient), iar
ecosistemele intalnite sunt specifice altor zone precum cele pontico - submediteraneene,
central europene şi asiatice putem afirma ca Muntii Macin sunt o simbioza
echilibrata intre orient si occident la nivel de ecosistem.
Criteriul
vii: Sa fie un exemplu reprezentativ al marilor stadii ale istoriei planetei.
Desi ocupa o suprafata restransa Parcul natural Muntii Macin,
prezinta o deosebita diversitate geologica, datorita unei constructii extreme
de variate, si a unei structure complexe reprezentand rezultatul insumat al
etapelor tectonice hercinica (parte din placa hercinica europeana) si alpina
timpurie. Dateaza din paleolitic, si a adunat formatiuni geologice evidente si
astazi (granite) pana in etapa cuaternara cand s-au remarcat inaltari ale
varfurilor, adancirea vailor, dezvoltarea unor depresiuni. Este un munte atipic
(prin inaltime), care a inregistrat o parte din evolutia plantei.
Criteriul
vi: Sa fie un exemplu reprezentativ al proceselor ecologice si biologice in
curs, in evolutia si dezvoltarea ecosistemelor.
Valoarea internationala a biodiversitatii ecosistemelor
din Muntii Macinului este incontestabila. Dintre cele 187 de specii de pasari
observate in zona parcului, 60% (aprox. 112 specii), sunt considerate "
Rare" sau "Posibil Extincte", conform criteriilor IUCN, si multe
dintre celelalte specii sunt considerate "Insuficient Cunoscute".
Muntii Macinului reprezinta cea mai importanta zona de cuibarit din Dobrogea
pentru pasarile de prada si de asemeni reprezinta o importanta zona de pasaj
pentru cele migratoare. Dintre cele 41 de specii de mamifere inregistrate aici,
11 sunt protejate prin conventii internationale. Exista peste 979 de specii de
lepidoptere inregistrate, iar cercetarile entomologice recente realizate in
Muntii Macinului au scos la iveala inca 14 specii noi pentru Romania si 3
specii noi pentru stiinta. Exista 7 specii strict protejate de amfibieni iar
toate cele 11 specii de reptile inregistrate in zona Muntilor Macinului sunt de
asemeni protejate prin Conventia Berna. Aceste comunitati si specii nu se
gasesc in cadrul altor parcuri sau arii protejate din Europa sau imprejurimi.
Fara acest parc, protejarea biodiversitatii internationale ar fi incompleta.
Parcul Naţional
Munţii Măcinului, se remarcă printr-un specific ecologic diferit, corespunzător
celor trei mari zone de vegetaţie: stepă, silvostepă şi zonă forestieră,
ansamblul acestora constituind o imagine aproape completă a diversităţii
caracteristice acestuia.
Criteriul
xix : Sa contina habitate naturale representative si foarte importanta pentru
conservarea in situ a diversitatii biologice.
Peisajul
Muntilor Macinului este inconjurat de peisajul agricol, de
aceea el este ca o “insula” care domina
imaginea. In interior intalnim 5 tipuri de habitate fiecare cu peisajul lui
specific: habitatul de stancarie cu peisajul arid de pe crestele golase
ale Munţilor Măcin si toată Culmea
Pricopanului(aici intalnim specii rare de taxoni precum Dianthus nardiformis
–pontic , Centaurea tenuiflora -pontic, balcanic şi Centaurea gracilenta -balcanic ), habitatele stepice cu peisajul de poienilor
cu interferenţe ale ecosistemelor pontice, asiatice şi central europene, cu
specii erbacee ce dezvăluie un amestec coloristic impresionant şi în care este
întâlnită prezenţa de arbori şi arbuşti răzleţi din speciile de stejar pufos,
mojdrean, frasin, gorun, măslin dobrogean, cununiţă, sâmbovină, calin, sorb; habitatele de padure cu peisajul de pădure balcanică, mediteraneeană,
central europeană care în amestec dau o mare varietate coloristică a
frunzişului în partea mediană a versanţilor şi pe văile de la baza versanţilor,
înconjurând ca un brâu crestele stepice golaşe; habitatele de silvostepa cu peisajul pădurilor
de silvostepă cu bujorul dobrogean în care formele sinuoase ale arborilor de
stejar pufos contrastează plăcut cu roşul sîngeriu al bujorului şi albastrul
clopoţelului dobrogean; si zone umede localizat în zona
izvoarelor şi de-a lungul cursurilor de apă (majoritatea acestor fiind
temporare);
Integritate si eligibilitate
Parcul Naţional Munţii Măcinului este o zonă cu ecosisteme
naturale şi cvasinaturale situate în mijlocul unei câmpii agricole. Seria de
altitudini, condiţiile geologice complexe, microclimatele relativ umede şi
izolarea de ecosisteme similare, au dat naştere unei concentraţii unice de
specii de păduri specifice şi ecosisteme, elemente stepice, şi de biotopi
alpini (de obicei la altitutidini mici) precum şi specii rare şi endemice. Aceste
ecosisteme din Parc sunt în mare măsură intacte şi în stare relativ bună. Administraţiile forestiere anterioare au fost
sensibile la conservarea peisajului şi a biodiversităţii. Din
ecosistemele de pădure, 31% pot fi
considerate naturale, 32% semi-naturale şi 26% intens motificate, dar acestea
mai au specii native. Doar 9% reprezintă plantaţii de specii locale sau
adaptate.
Munţii şi-au creat propria climă localizată, în general mai umedă decât cea din zonele înconjurătoare.
Vegetaţia bogată şi crăpăturile din stâncile granitice reţin apele pluviale eliberând-o treptat sub
formă de pâraie primăvara, care reprezintă surse vitale pentru speciile din
sălbăticie. Aceste pâraie ce apar primăvara
întreţin o microfaună şi o microfloră bogate pe văile stepice umede. O mare parte din apa stocată şi colectată de
munţi este eliberată în zonele terenurilor agricole prin ape de suprafaţă şi
prin intermediul apelor freatice, favorizând menţinerea climeilocale care este mai umedă decît cea din zonele de
câmpie înconjurătoare.
Un alt
argument al conservării Munţilor Măcin îl constituie caracterul unic în ţară,
de sinteză a tuturor erelor geologice , cele mai vechi roci datând de peste 580
milioane de ani din precambrian. Munţii Măcinului reprezintă singurul loc în
care cutările hercinice şi-au păstrat înfăţişarea primară accentuată de formaţiunile granitice
megalitice , adevărate monumente ale naturii.
După cum s-a descris anterior, geologia, clima locală
şi izolarea au dat naştere unui număr semnificativ de specii importante de plante şi asociaţii
de vegetaţie în sensul endemismului , rarităţii
şi puţinătăţii în România, dar si Europa.
In concluzie acest parc isi merita
incadrarea in categoria peisaj natural ce prezinta fenomene naturale de o frumusete
deosebita, si recunoasterea la nivel mondial.
Garantie a integritatii - protejare prin lege
Parcul
Naţional Munţii Măcinului face parte din categoria parcurilor naţionale, ce au
drept scop protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru
spaţiul geografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită
sub aspect fizico – geografic,
floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic sau de altă natură,
oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative
şi turistice.
Parcul
National Muntii Macin corespunde categoriei II UICN – „Parc naţional: arie protejată gestionată
în principal pentru protecţia ecosistemelor şi recreere”.
Bibliografie:
· Europe's
Environnment (1995)
· Petrescu
M., 1994. Necesitatea protejării Munţilor
Măcin ca zonă complementară Deltei Dunării în conservarea patrimoniului natural
din Nordul Dobrogei. Analele ştiinţifice ale Institutului Delta Dunării.