LANDstudio: Revitalizarea statiunii de cercetare pomicola Geoagiu, jud, Hunedoara

Lucrare de licenta la Facultatea de Peisagistica, in cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu".

Unitatea administrativă Geoagiu, se situează în Nord Est-ul judeţului Hunedoara, şi este strabătută de circulaţii importante precum drumul european E 68, ce asigura legături cu Deva la Vest, şi Sebeş/ Alba Iulia la Est şi drumul naţional 107 A situat tot pe axa E-V, şi drumul judetean DJ 705 D, situat pe axa Nord- Sud, ce asigură legatura Oraştie- Zlatna. Ca element domninat in cadrul natural pe teritoriul Geoagiu trece raul Mures, cu afluienţii săi printre care şi râul Geoagiu.

Accesibilitatea este buna pe axa Este Vest, iar proiectul de construire al autostrăzii A1, care face legatura cu capitala, potenţează o dezvoltare economică a oraşul Geoagiu respectiv a satului Aurel Vlaicu, care au acces la aceasta. În restul teritorilui, în schimb, sate precum Văleni , Mermezeu, Rengheţ accesul se face mai dificil prin intermediul unor străzi comunale.

Oraşul Geoagiu are aproximativ 6 500 de locuitori, declaraţi in anul 2010, dar la care s-au înregistrat tendinţe de scădere. Teritoriul său administrativ cuprinde 9 sate: Cigămu, Gelamar, Renghet, Bacâia, Bozeş, Homorod, Mermezeu, Văleni, Aurel Vlaicu, si staţiunea balneo-climaterică Geoagiu Băi. Din punct de vedere economic, cele mai dezvoltate dintre acestea sunt: Geoagiu, care are un profil mixt, Geoagiu Băi cu profiul turistic, si Aurel Vlaicu care are un profil industrial. Celelalte sate au un profil predominant agricol, cu exceptia satelor: Gelmar si Bacâia, care au de asemenea un caracter industrial.

Istoric:

Oraşul Geoagiu era cunoscut in anii ’80 pentru staţiunea sa de cercetare pomicolă care aparţinea de cea de la Piteşti- Mărăcineni, înfiinţată fiind în anul 1959, pentru a elabora noi producţii şi tehnologii pentru cultura pomilor din Sud –Vestul Transilvaniei. Ulterior, s-a ocupat de legumicultură, plante tehnice.

Atunci era cunoscută din punct de vedere arheologic, pentru cetatea romană Germisara , dar şi pentru băile romane de la Geoagiu Băi. Situarea sa favorabilă in raport cu ultimele ramificaţii ale Munţilor Metaliferi, şi condiţiile climatice din această zonă, au influenţat in mod pozitiv dezvoltarea pomiculturii. O serie de date atesta faptul că înca din a doua jumatate a secolului XVIII, merele „de Geoagiu” erau mult apreciate pe pietele europene. Tot ca urmare a condiţiilor favorabile ale cadrului natural, o serie de localităţi adiacente precum: Mada, Rengheţ, Başa si Sibişel, au format o serie de soiuri autohtone de mere şi nuci, cu însusiri genetice superioare pe teritoriul fostei staţiuni experimentale Geoagiu

Staţiunea experimentală pomicolă Geoagiu, nu mai activeaza astazi, decat la limita subzistenţei, cele mai multe din terenurile sale fiind retrocedate. Ca rezultat, livezile din administraţia Geoagiu se confruntă cu o stare avansată de gradare, deşi ele fac parte din peisajul cultural şi structurant al oraşului şi al localităţilor aparţinătoare (Renghet, Văleni, Bozeş).

Astăzi această regiune din judeţul Hunedoara, nu mai este recunoscută pe plan naţional, decat pentru staţiunea Geoagiu Băi, cu termele Romane.

Sinteza analizei pe unitatea administrativa a orasului Geoagiu

Strategie de dezvoltare

UAT Geoagiu are un potenţial turistic nevalorificat. Pe teritoriul său există o serie de obiective turistice şi monumente istorice demne de vizitat. Mai jos este o schema cu obiectivele turistice. Printre cele mai importante, menţionăm: Drumul Roman, castru Roman, Biserica romanică de la Geoagiu sau Rotonda. Dar chiar şi in lipsa unor obiective turistice, peisajul pitoresc si specific tradiţional românesc pe care îl întâlnim la Văleni Mermezeu sau Rengheţ, fac ca aceste zone sa fie luate în consideraţie pentru agroturism.

In ciuda lipsei promovării acestor obiective, la Aurel Vlaicu există o oarecare frecvenţă a turistilor care vin să vadă Casa Memoriala a lui Aurel Vlaicu si muzeul destinat acestuia. Iar sate precum Gelmar si Cigmău sau Bacâia se autosusţin prin micile industrii alimentare.

Strategia de dezvoltare a UAT-ului conform ECO-ipotezei

Un element important în structurarea sistemului de localităţi din Geoagiu, este nodul de legatura cu aurostrada. În funcţie de poziţia acestuia în relaţie cu Geoagiu, influenţează foarte mult profilul său economic, şi al localităţilor aparţinătoare.

Pentru aceasta, am eleborat două ipoteze de dezvoltare: eco-ipoteza şi urban-ipoteza, care dupa cum le este si numele, se diferenţiază prin gradul de urbanizare al oraşului Geoagiu ca pol principal in motorul de dezvoltare economic, şi desemenază un al doilea pol, satelit celui dintâi. Ambele ipoteze analizează modul în care în Geoagiu, se poate revitaliza staţiunea de cercetare şi producţie pomicolă, şi ce amploare capătă aceasta în urma dezvoltarii.

Eco-ipoteza

În prima ipoteză Geoagiu devine pol de cercetare in domeniul pomiculturii, iar staţiunea capătă un rolul cel mai important in identitatea oraşului. Intervenţiile de extindere ale oraşului nu presupun un grad mare de antropizare, păstrand specificul peisajului său cultural. Turismul este de tip educaţional. Aurel Vlaicu i se asociază în sistemul de localităţi ca pol satelit, cu caracter functional mixt, dar care îşi valorifică in plus potenţialul piscicol. Axa de dezvoltare în teritoriu este difuză, şi se produce de la Este la Vest.

Urban Ipoteza

Se bazează pe întărirea polilor economici existenţi: Geoagiu şi Geoagiu Băi, desfăşurându-se vectorial în lungul axei Nord Sud. Geoagiu devine pol mixt, mult mai urbanizat decât in prima ipoteză, iar staţiunea de cercetare capată o importanta mai mica, la nivel local. Geoagiu Bai se dezvolta in tendinţa actuală, pe directia Sud, unde întâlneşte oraşul Geoagiu. Această dezvoltare este în contradicţie cu relieful si cu specificul locului. Tursimul educaţional nu se mai produce în acest caz.

Soluţia optimă este eco-ipoteza, deoarece valorifica într-un mod sustenabil potentialul turistic si economic al zonei.

PARTIU URBAN

La nivel de partiu urban, oraşul Geoagiu prezintă o serie de elemente de potenţial, dar si disfuncţii. Cel mai important element de potenţial îl reprezintă existenţa livezilor de măr si nuc situate in extravilanul oraşului Geoagiu, adiacent lui, insă alături de spaţiile verzi de tip parc, scuar şi grădină, din intravilan, pot constitui un sistem verde. (mai jos este exemplificată trecerea de la mediul antropic la cel natural prin livezi, ca element de specific pentru oraş).

Partiu urban- focalizare pe potentialul de revitalizare al Statiunii de cercetare pomicole Geoagiu

In acelaşi timp, Geoagiu, fiind un oraş care s –a constituit iniţial cu o configuraţie lineară, el poate primi extinderi ale intravilanului pe direcţiile Est-Vest. Unele configurări de ţesut fiind de tip rasfirat, ele pot prinde un contur unitar in limita intravilanului. Se propune astfel extinderi ale intravilanului cu o suprafaţă de 30 ha, estimând o cresterea a populaţiei cu 500 loc, in contextul revitalizării Staţiunii de cercetare pomicolă şi a fabricii de conseve. Staţiunea de cercetare şi producţie pomicolă Geoagiu re-devine un centru de cercetare recunoscut la nivel naţional, iar fabrica de conserve se asociază cu centrul de cercetare, pentru partea sa de producţie, reprofilându-se pe partea de industrie a dulceţurilor; împreună funcţionează ca un tot, in strategia de dezvoltare a brandului de ‘dulceaţa de nuc Geoagiu’.

De asemenea, componentele turistică şi educaţională işi vor pune aprenta asupra noii configurări structurale şi funcţionale a oraşului Geoagiu. Se propun atat circuite turistice externe care leagă Geoagiu de restul UAT-ului Geoagiu, cat si circuite interne, sub forma pietonalelor/ promenadelor care să conecteze Staţiunea de cercetare pomicolă Geoagiu de obiectivele turistice existente (Biserica romană, Biserica Catolică, Biserica ortodoxă, Conacul de pe râul Geoagiu) de obiective noi propuse: Livada naţională de nuc, Liceul agricol.

Se propune asocierea Staţiunii de cercetare pomicolă Geoagiu cu Liceul Agricol Geoagiu, sub forma unui parteneriat, astfel încât liceul să işi suplinească clasele de clasele a IXa şi Xa Xia si a XIIa cu profile agricole. Se justifică acesta suplimentare, în contextul unei tendinţe de creştere a numarului de elevi, înregistrată în ultimii 5 ani, dar şi datorită necesităţii de forţă de muncă, pentru revitalizarea Staţiunii de cercetare.

Una dintre disfuncţiile actuale, şi cea mai importantă este incompatibilitatea între locuire şi tesutul destructurat şi neîntreţinut al unităţii de producţie agricolă Geoagiu (Staţiunea de cercetare şi producţie pomicolă Geoagiu), cât si incompatibilitatea dintre locuire şi industrie (fabrica de conserve). De aceea se propune reorganizarea funcţională a ansamblului, şi introducerea de funcţiuni noi complementare locuirii astfel încat trecerea să se producă gradat între locuire si industrie, prin funcţiuni precum alimentaţia publică, centrul cultural, spaţiu verde de tip loisire si expozitional.

Plan urbanistic zonal- cu impartirea in unitati teritoriale de referinta (utr)
schema regim juridic si schema retele edilitare

STATIUNEA DE CERCETARE POMICOLĂ GEOAGIU (la nivel PUZ)

La nivel de PUZ, putem identifica o tipologie de parcelar în cadrul locuirii cu un POT de 10% si un CUT de 0.1, ceea ce sugereaza o configurare de ţesut de tip rural. De aceea se propun îndesiri ale construcţiilor până la un POT de 30%.

În cadrul Staţiunii de cercetare şi producţie pomicolă, se observă o organizare de tip funcţionalist, ce nu se mai poate susţine în contextul unei revitalizări. Se proune dec,i un ansamblu de funcţiuni care să funcţioneze ca un tot. Trecerea de la locuire la industrie se face printr-o zonă de agrement, alimentaţie publică , centru cultural (biblioteca şi conferinţe), gradină expoziţională şi centru de cercetare, birouri, livezi. De asemena suprafaţa totală a Staţiunii de cercetare pomicolă va creşte cu 5.5 ha, iar limita extravilanului se va muta la pe direcţia Est Vest.

Studiu fotografic al situatiei existente si schite de propunere

Plan de amenajare si sectiuni longitudinale in doua anotimpuri

Conceptul este strâns legat de mostenirea istorică a oraşului Geoagiu. În monografia oraşului se vorbeşte despre faptul că denumirea de ’Geoagiu’ provine de la un termen maghiar care însemna ‘nucă’. Nucul este arborele cel mai puţin pretenţios, iar condiţiile pedo-climatice din această zonă îi favorizează creşterea şi rodul unor fructe de elită şi super-elită.

Conceptul nucului expune si exprimă ideea de rod si bogăţie a plantelor, dar mai ales a pomilor fructiferi, esenţa şi patrimonial natural şi cultural al activităţii horticole ce se desfăşura aici, in anii ‘80 . Am propus transpunerea fiecărui strat interior al fructului de nucă in decorul arborilor, astfel încât coaja exterioară şi verde este exprimată prin arbori cu silueta impresionata (volum vegetal) şi parfum, apoi coaja interioară am exprimat-o prin arbori care ies în evidenţă prin textura trunchiului şi a scoarţei, miezul l-am tradus prin arbori cu foliaj colorat, mai tot timpul anului; iar sâmburele interior sau sămânţa fructului în sine, l-am exprimat prin arbori care sunt decorativi prin fructe şi flori (ocazional am folosit pomi fructiferi). Per ansamblu gradina devine un expozeu al plantelor, unde se pot desfăsura diverse activităţi educative, cu studenţii sau elevii, sau chiar cu turişti. Gradina funcţionează ca o juxtapunere între funcţiunea de cercetare si livezile de producţie aflate in extravilanul oraşului, dar in directă legatură cu Staţiunea de cercetare şi producţie pomicolă Geoagiu.