Erasmus programme on Urban Peripheries

I've been meaning to write about this workshop I attended this year in Bucharest, on Urban Peripheries, which is a very hot topic especially in the context of shrinking vs expanding cities. In any case, it is a difficult area to deal with, for the administration of a large city and the solution that the students (German, Belgium, Estonian, Romanian) came up with was using new resources for the benefit of the people and environment.

 We had to imagine scenarios of how majore driving forces would affect our site and then try to predict an outcome by sketching a masterplan for that particular area.(the South Eastern entrance in the city of Bucharest, Romania). Moreover, discover a way for that master plan to be implemented within an gouvernace and sustenability model.

 Our team (no.6) predicted an "Green Revolution" among people who want to reclaim the land and put it to good use through permaculture, and re-shaping the riverscape to a more natural and sustainable form, and introducing forestry as a protective structure in the landscape. It has been a very interesting journey and I learned a lot about the social, economic, political aspects of landscape planning, not only the design process itself.

Image on site of the Greenhouses at Popesti Leordeni

 More about the site, the objectives, and the solutions of the workshop:

 This is the broshure with all the students projects:

Avramide's story

Restaurarea unei bijuterii arhitecturale
Casa Avramide din Tulcea, Romania
Povestea spune ca un boier instarit pe nume Alexe Avramide isi construieste cea mai frumoasa casa din orasul Tulcea, in secolul al XIX-lea. Domeniul sau include, insa si alte constructii tip ateliere, spatii comerciale, el fiind un bun comerciant al lemnului. Insa perioada comunista, schimba foarte mult casa principala, transformand-o in muzeu al stiintelor naturii. Fatadele devin extrem de deteriorate, iar in interior peretii mereu opturati de paravanele, conserva intr-o oarecare masura pictura originala.

Proiectul de restaurare a fost premiat in cadul Bienalei de Arhitectura 2012 (mai jos panourile de prezentare ale proiectului, pentru mai multe detalii click aici)

 

Eu am vizitat noul muzeu si m-a inspirat! Parterul a fost restaurat si se poate vizita, subsolul este rezervat pentru cafenea, spatii pentru expozitii si rezervat pentru diferite evenimente vezi linkul, cu posibilitate de iesire pe terasa. Atmosfera generala este una dulce-melancolica, in triluri de jazz frantuzesc... Iar la etaj, sunt birourile ICEM (Institutul de cercetari eco-muzeale).  Este un super-exepmplu de proiect de restaurare! 

Mi-am permis sa fac o fotografie pe terasa, dar atentie, se plateste filmatul si fotografiatul.. 

Mai jos cateva schite atat cu casa principala- Casa Colectiilor/ Casa Avramide, cat si corpurile secundare, ce necesita restaurare si reabilitare.

                                                         Casa Colectiilor/ Casa Avramide

 Cateva detalii mi-au atras atentia stand in gradina muzeului- Simbolul Casei Avramide si o perspectiva asupra unor accente volumetrice in plan indepartat, cu suprapunere de planuri. (sus, dreapta)

Intrarea principala in muzeu- biletul meu redus ptr student- 3 lei

In aceasta cladire s-a semnat pactul prin care se recunostea cedarea Dobrogei catre Patria Mama, de catre Imperiul Otoman si totodata Independenta tanarului Stat Roman.

Mai sus corpurile secundare ale domeniului Avramide, care sunt din pacate intr-o stare avansata de degradare, dar fiind proprietate privata, nu se stie daca se vor mai pastra in viitrorul indepartat.

Pentru cele din urma, in speranta salvarii memoriei lor, nu pot decat sa le salvez cum stiu mai bine..sketching!

Lost and forgotten gardens in Bucharest

Every big city takes pride in one ore two public spaces, that eventually become memorable and iconic for that particular city. I've spent my fair share of trips wondering through gardens and parks like Hyde park in London, Tuileries gardens in  Paris, Eduardo VII Park in Lisbon, and Cismigiu Gardens in Bucharest. But what happens with the ones that disappear?

I found a publication at home, about lost and forgotten gardens in Bucharest, a research conducted by one of my teachers at the Urbanism Faculty, conf. dr. arh. Cerasella Craciun.(Find out more at http://www.cerasellacraciun.ro/cercetare.html) It is a very admirable effort in trying to locate and describe the gardens, as much as possible, but what I discovered was the fact that, even though other establishments and properties occupied them, which is regretable, at least we find out a specific characteristic about the Romanian garden. Wheather it was a private property, or a public one, the Romanian gardens were always a place of parties and feast, a space for theatrical happenings and events (except the church's gardens, of course).

It is a delightful read, which I recommand, with interesting facts about how some gardens passed on their name to certain public/private spaces. Also, how some were partly preserved, for instance "Raşca" Garden, was situated on the grounds of the University of Architecture and Urbanism "Ion Mincu"of today, and in present times, an interior garden exists (but not open to the public, and in pour condition unfortunatly).

Community gardens in Romania?

A new trend has swept the major cities of Europe and it seems to be the perfect way to reduce pollution problems and attempt to expand green areas in town that has both utility and leisure:  urban agriculture. 

 Un nou trend a cuprins marile orase ale Europei si pare a fi metoda perfecta de reducere a problemelor de poluare si incercare de extindere a suprafetelor de spatii verzi in intravilan, care are o utilitate si productiva si recreativa: agricultura urbana.

Urban Agriculture is really trying to bring back the joys of fruit that our grandparents and parents  had, and somehow bring the nostalgia of the"country life." That, of course if this mentality would be re-install in cities of Romania. Strange thing is that this mentality of eating organic and healthy foods, especially by cultivating them in towns comes from the country with the highest rate of obesity: the United States. There are certain urban policies, which regulate how certain plots (unused, abandoned) of land can be collective rented, and are called "community gardens."

Agricultura urbana incearca de fapt sa readuca din bucuriile rodului pe care il aveau bunicii nostri sau parintii nostri, si aduce cumva din nostalgia "vietii de la tara". Asta, desigur daca aceasta mentalitate s-ar instala ulterior si in orasele din Romania. Ciudat lucru, este faptul ca mentalitatea aceasta de a consuma produse organice si sanatoase, dar mai ales de a le cultiva in oras, provine tocmai din tara cu rata de obezitate cea mai mare: Statele Unite. Aici, s-au impus anumite politici urbane (urban policy), care reglementeaza in fapt, modul in care anumite terenuri din intravilan pot fi inchiriate colectiv pentru asa numitele "community gardens".

"Community Gardens" relies heavily on community spirit to bring members of the community together through gardening and agriculture. Divide a piece of land, which did not make use the local authority in order to relax, eat healthy foods in the family, and get to know your neighbors better. These "community gardens" are reduced in size, varying from 3m x 3m, 3m x 4.5 m and topping most times inside the city (in proximity collective dwellings). In addition, the value of the neighboring properties of the gardens will grow in a range of aprox.300m to them.

 "Community gardens" mizeaza foarte mult pe spiritul de comunitate, de a apropia membrii unei comunitati prin gradinarit si agricultura. A imparti o bucatica de teren, care oricum nu folosea autoritatii locale, in scopul de a te relaxa, si de a consuma produse sanatoase in familie, si a-ti cunoaste mai bine vecinii. Aceste "community gardens"  sunt reduse ca dimensiune, variind intre 3m x 3m, 3m x 4,5m si situandu-se de cele mai multe ori in interiorul orasului (in proximitatea locuintelor colective). In plus, valoarea prorietatilor din vecinatatea  acestor gradini va creste pe o raza de aprox.300m, fata de acestea.

The administration and sharing gardens can be done by two methods: "top down" or "grassroots". In the first case, the garden can be maintained by a non-governmental organization such as a private landlord, housing associations, members of one church, university, etc.. and in the second case, a group of gardeners (Guerilla Gardening New York) can associate to form gardens.

Grow it yourself organisation

Modul de administrare si de impartire a gradinilor se face prin doua metode: "top down" sau "grassroots". In primul caz, gradina poate fi intretinuta de o organizatie non-guvernamentala precum: un proprietar privat,  asociatii de locatari, membrii bisercii, o universitate etc. iar in cazul al doilea, un grup de gradinari (Guerilla Gardening New York)se pot asocia pentru a forma gradini.

Below there is a sketch of how community gardens can be placed in relation to neighborhoods (both individual and collective), but also in relation to the city-center / periphery.  In addition, one can see two types of configuration and planting

•      geometric plan container (wood, metal)
•      organic plan alveoli, planted directly in soil.

Mai jos am ilustrat unde se pot amplasa aceste gradini in raport cu cartierele de locuinte (atat individuale cat si colective) dar si in raport cu orasul- centru/periferie. De asemenea, se pot vedea doua tipologii de configurare si de plantare:

• plan geometric cu containere (din lemn, metal)
• plan organic cu alveole, plantat direct in sol.

Meanwhile in Romania ..

I think, the concept of community gardens is a very good idea, proven to have positive impact on the safety of community members and strengthen their ties, regardless of social status, age, ethnicity, etc. In fact, I met such gardens in some cities in Romania (due to pre-revolution laws that sustained them), like Braila, Bucharest, where the few space between the apartment buildings was used for the cultivation of vegetables, fruit, flower plants, but these behaviors slowly disappearing because of the new aspirations and values. The right to property is so deeply ingrained in our mentality, the shock nationalization, that rarely you can find Romanians to see more than the perimeter of his/her property.

If you live in an apartment building, the less interest you have in the green space in front or back of your apartment block: "That's the mayor's concern, not mine" as the general mentality. But if it were our own, should it concern us? Or if state's propery, but we could use it, would we?

I think that if it were our own to use (sustained by legal regulations, laws, policies, urban regulatinons), the city would change, and the problem of the  dirty, unsafe, and crowded cities would gradually start to solve itself, that is, if we stop expecting it to be solved by a single entity/institution.

In cazul Romaniei..

Cred ca in principiu, este o idee foarte buna, dovedit a avea impact pozitiv si asupra starii de siguranta a membrilor comunitatii si intarirea legaturilor lor, indiferent de statutul social,  varsta, etnie, etc.Iar drept vorbind, am mai intalnit astfel de gradini in unele orase din Romania, precum Braila, Bucuresti, unde putinul spatiu dintre blocurile colective a fost folosit pentru cultivarea de legume, fructe, plante floricole, insa aceste comportamente ale romanilor, dispar  incet incet, din cauza unor aspiratii si valori diferite. Dreptul la proprietate este atat de adanc inradacinat in mentalitatea noastra, dupa socul nationalizarii, incat foarte rar mai gasesti romani care sa vada mai mult, decat perimetrul proprietatii sale.

Daca locuiesti la bloc, cu atat mai putin te intereseaza de spatiul verde din fata sau spate: "E al primariei, nu ma preocupa!", ar fi mentalitatea generala. Insa, daca ar fi al nostru, ne-ar preocupa? Sau daca ar fi al statului, dar l-am putea folosi, l-am folosi?

Cred ca daca l-am folosi ca si cum ar fi al nostru (sustinut acest statut de reglementari legale-legi, politici, reglementari urbanistice), orasul s-ar schimba cu totul, iar problema: orasului murdar si aglomerat si nesigur, s-ar remedia de la mic la mare (cu un efort comun), pentru ca nu ne putem astepta de la o singura entitate sa le rezolve.

Dosar clasare UNESCO - valori ale patrimoniului natural si antropic

Parcul natural Muntii Macinului

Categoria:  peisaj natural ce prezinta fenomene naturale de o frumusete deosebita

Muntii Macin sunt cele mai vechi formatiuni muntoase din Romania, si parte componenta a primelor formatiuni hercinice in Europa, localizati in Podisul Dobrogei,  in judetul Tulcea, intre Valea Dunarii, Valea Luncavitei si localitatea Cerna-Horia. Altitudinea acestor munţi se încadrează între 7 şi 467 m (Vf. Ţuţuiatul). Parcul naţional ocupă zona centrală cea mai înaltă a Munţilor Măcin si are o suprafaţă de 11.151,82 hectare. Acesta cuprinde cea mai mare parte din culmea principală a Munţilor Măcin (Culmea Măcinului), precum şi un lanţ secundar al acestora , Culmea Pricopanului.

 Aspectul acestor munti este asemanator unor dealuri stancoase, care ascund o varietate uimitoare de habitate naturale specifice, ca urmare a climatului, ce a determinat interferenţa  tipurilor ecosistemice pontico - submediteraneene, central europene şi asiatice, fapt ce conferă Munţilor Măcin atributul de sinteză în miniatură a două continente – Europa şi Asia. În Parcul Naţional Munţii Măcinului sunt identificate 24 de habitate prioritare, dintre care unul este unic în lume! (Pădurea de fag dobrogeană).

Biodiversitatea intalnita in parcul national Muntii Macinului a fost atestata si de programul Natura 2000, iar cifrele arata un numar impresionant de specii intalnite aici, ce sunt reprezentative pentru Europa: speciile de plante reprezinta peste 19% din flora europeana si sunt comparabile cu flora bogata a insulelor Creta si Corsica, iar 6 dintre cele 8 grupe de ecosisteme din Europa sunt reprezentate în Parcul Naţional Munţii Măcinului . Acest paradis al biodiversităţii adună: peste 1770 de specii de plante, dintre care 72 sunt protejate ca fiind rare sau vulnerabile, iar 27 de specii sunt endemice pentru regiune; 181 specii de păsări, dintre care 37 sunt strict protejate la nivel internaţional, fiind menţionate în Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna; 47 de specii de mamifere; 1436 specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi; 11 specii de reptile; 7 specii de amfibieni.

Importanţa biogeografică a Munţilor Măcin este conferită şi de interferenţa în această arie protejată a limitelor de vegetaţie ale unor specii ori­ginare din diferite areale geografice. În această zonă se înregistrează limita sudică a speciilor central­-europene şi caucaziene (Scutellaria orientalis, Stipa ucrainica etc.), limita nordică a speciilor mediteraneene, balcanice şi pontice (Silene compacta) şi limita vestică a speciei euroasiatice Potentilla bifurca, specii rare şi ameninţate cu dispariţia. De asemenea Munţii Măcinului reprezintă unicul teritoriu din lume unde se găsesc şi este protejată asociaţia vegetală Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae, cu specia Celtis glabrata, ameninţată cu dispariţia, una din speciile cele mai rare de arbori din România.

Specii de pasari si amfibieni intalnite in Muntii Macinului sunt de asemenea consemnate ca fiind rare si declarate protejate pe plan mondial, dintre care enumeram: lepidopterele - Polia cherrug (endemism descris numai în această zonă), Chersotis laeta măcini şi Chersotis fibriola niculescui reptilele – ţestoasa dobrogeană (Testudo graeca ibera), balaurul dobrogean (Elaphe quatorlineata sauromates), şarpele lui Esculap (Elaphe longissima), vipera cu corn (Vipera ammodytes montadoni), păsările - şoimul dunărean (Falco cherrug), şorecarul mare (Buteo ruffinus), pietrarul (Oenanthe isabelina), exis­tent la limita vestică a arealului mondial, mierla de piatră (Monticola saxatilis), prigoria (Merops apiaster), piţigoiul de livadă (Parus lugubris).

Structura geologica a acestei regiuni, confera unicitate si variabilitate a imaginii naturale, datorita vechimii : si-au inceput evoluția in ciclul orogenetic Precambrian, ulterior, in Triasic-Jurasic superior s-au acumulat o varietate de sedimente, urmand ca din Paleogen sa inceapa procesul de eroziune continental. Etapa Cuaternara se remarcă prin înălțări diferențiate pe compartimente, adâncirea văilor, apariția de forme carstice acumulări puternice în albii, dezvoltarea unor depresiuni. Un proces important, apărut odata cu accentuarea aridizării climei și care continuă și astazi, e cel de pedimentație.

Din punct de vedere geomorfologic, în cadrul parcului se individualizează Culmea Pricopanului, cu relief de tip alpin, reprezentat prin creste stâncoase ascuţite, ce ating altitudinea de 370 m în Vârful Suluc. Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, existând numeroşi martori de eroziune, cu aspect ruiniform, care imprimă în peisaj o mare varietate de forme. În celelalte zone ale parcului vârfurile sunt în general mai puţin proeminente, însă versanţii sunt adesea stâncoşi şi abrupţi, local fiind acoperiţi de grohotişuri, îndeosebi pe rama vestică a Culmii Măcinului.  Climatul arid a favorizat dezvoltarea unui relief rezidual (vârfuri şi culmi fragmentate pe cuarţite în poziţie aproape verticală; mase de grogotişuri), scoarţă de alterare groasă şi culmi rotunjite (pe granite).

Peisajele caracteristice din Munţii Măcinului sunt asemănătoare cu cele forestiere din sudul Europei datorită prezenţei pădurilor submediteraneene şi balcanice, precum şi cu stepele euroasiatice, defi­nite de vegetaţia saxicolă. Originalitatea peisagistică este conferită îndeosebi de formaţiunile granitice megalitice, ca şi de contrastul între vegetaţia forestieră mezofilă şi pajiştile stepice xerofile. Caracterul reprezentativ al acestor munţi la nivel naţional este conferit de existenţa a trei etaje de vegetaţie caracteristice pentru Podişul Dobrogei, constituite din pădurile mezofile de foioase balcanice, pădurile xeroterme submediteraneene şi silvostepă cu păduri submediteraneene.

Justificarea / clasarea pentru patrimonial mondial :

Criteriul vi : Sa reprezinte fenomene naturale sau teorii de o frumusete naturala si o importanta estetica exceptionala.

Frumusetea naturala a Muntilor Macinului consta in suprapunerea in mai multe ere geologice, a unei structuri mixte, si complexe, care a suferit multe procese, dintre care cel mai important si definitoriu a fost eroziunea, si schimbarea climatului, ce ii confera o imagine de mediu ostil (reprezentat de varfuri, culmi, grohotisuri) si peisaj salbatic (peisajul forestier,plante erbacee), si care adaposteste o biodiversitate impresionanta. Faptul ca Muntii Macin sunt la interferanta dintre Est (Europa centrala) si Vest (Orient), iar ecosistemele intalnite sunt specifice altor zone precum cele    pontico - submediteraneene, central europene şi asiatice putem afirma ca Muntii Macin sunt o simbioza echilibrata intre orient si occident la nivel de ecosistem.

Criteriul vii: Sa fie un exemplu reprezentativ al marilor stadii ale istoriei planetei.

Desi ocupa o suprafata restransa Parcul natural Muntii Macin, prezinta o deosebita diversitate geologica, datorita unei constructii extreme de variate, si a unei structure complexe reprezentand rezultatul insumat al etapelor tectonice hercinica (parte din placa hercinica europeana) si alpina timpurie. Dateaza din paleolitic, si a adunat formatiuni geologice evidente si astazi (granite) pana in etapa cuaternara cand s-au remarcat inaltari ale varfurilor, adancirea vailor, dezvoltarea unor depresiuni. Este un munte atipic (prin inaltime), care a inregistrat o parte din evolutia plantei.

Criteriul vi: Sa fie un exemplu reprezentativ al proceselor ecologice si biologice in curs, in evolutia si dezvoltarea ecosistemelor.

Valoarea internationala a biodiversitatii ecosistemelor din Muntii Macinului este incontestabila. Dintre cele 187 de specii de pasari observate in zona parcului, 60% (aprox. 112 specii), sunt considerate " Rare" sau "Posibil Extincte", conform criteriilor IUCN, si multe dintre celelalte specii sunt considerate "Insuficient Cunoscute". Muntii Macinului reprezinta cea mai importanta zona de cuibarit din Dobrogea pentru pasarile de prada si de asemeni reprezinta o importanta zona de pasaj pentru cele migratoare. Dintre cele 41 de specii de mamifere inregistrate aici, 11 sunt protejate prin conventii internationale. Exista peste 979 de specii de lepidoptere inregistrate, iar cercetarile entomologice recente realizate in Muntii Macinului au scos la iveala inca 14 specii noi pentru Romania si 3 specii noi pentru stiinta. Exista 7 specii strict protejate de amfibieni iar toate cele 11 specii de reptile inregistrate in zona Muntilor Macinului sunt de asemeni protejate prin Conventia Berna. Aceste comunitati si specii nu se gasesc in cadrul altor parcuri sau arii protejate din Europa sau imprejurimi. Fara acest parc, protejarea biodiversitatii internationale ar fi incompleta.

Parcul Naţional Munţii Măcinului, se remarcă printr-un specific ecologic diferit, corespunzător celor trei mari zone de vegetaţie: stepă, silvostepă şi zonă forestieră, ansamblul acestora constituind o imagine aproape completă a diversităţii caracteristice acestuia.

Criteriul xix : Sa contina habitate naturale representative si foarte importanta pentru conservarea in situ a diversitatii biologice.

Peisajul Muntilor Macinului este inconjurat de peisajul agricol, de aceea el este  ca o “insula” care domina imaginea. In interior intalnim 5 tipuri de habitate fiecare cu peisajul lui specific: habitatul de stancarie cu peisajul arid de pe crestele golase ale  Munţilor Măcin si toată Culmea Pricopanului(aici intalnim specii rare de taxoni precum Dianthus nardiformis –pontic , Centaurea tenuiflora -pontic, balcanic  şi Centaurea gracilenta -balcanic ), habitatele stepice cu peisajul de poienilor cu interferenţe ale ecosistemelor pontice, asiatice şi central europene, cu specii erbacee ce dezvăluie un amestec coloristic impresionant şi în care este întâlnită prezenţa de arbori şi arbuşti răzleţi din speciile de stejar pufos, mojdrean, frasin, gorun, măslin dobrogean, cununiţă, sâmbovină, calin, sorb; habitatele de padure cu peisajul de pădure balcanică, mediteraneeană, central europeană care în amestec dau o mare varietate coloristică a frunzişului în partea mediană a versanţilor şi pe văile de la baza versanţilor, înconjurând ca un brâu crestele stepice golaşe; habitatele de silvostepa cu peisajul pădurilor de silvostepă cu bujorul dobrogean în care formele sinuoase ale arborilor de stejar pufos contrastează plăcut cu roşul sîngeriu al bujorului şi albastrul clopoţelului dobrogean; si  zone umede localizat în zona izvoarelor şi de-a lungul cursurilor de apă (majoritatea acestor fiind temporare);

Integritate si eligibilitate

Parcul Naţional Munţii Măcinului este o zonă cu ecosisteme naturale şi cvasinaturale situate în mijlocul unei câmpii agricole. Seria de altitudini, condiţiile geologice complexe, microclimatele relativ umede şi izolarea de ecosisteme similare, au dat naştere unei concentraţii unice de specii de păduri specifice şi ecosisteme, elemente stepice, şi de biotopi alpini (de obicei la altitutidini mici) precum şi specii rare şi endemice. Aceste ecosisteme din Parc sunt în mare măsură intacte şi în  stare relativ bună.  Administraţiile forestiere anterioare au fost sensibile la conservarea peisajului şi a biodiversităţii. Din ecosistemele de pădure, 31%  pot fi considerate naturale, 32% semi-naturale şi 26% intens motificate, dar acestea mai au specii native. Doar 9% reprezintă plantaţii de specii locale sau adaptate. 
        

Munţii şi-au creat propria climă localizată,  în general mai umedă  decât cea din zonele înconjurătoare. Vegetaţia bogată şi crăpăturile din stâncile granitice  reţin apele pluviale eliberând-o treptat sub formă de pâraie primăvara, care reprezintă surse vitale pentru speciile din sălbăticie. Aceste pâraie ce apar primăvara  întreţin o microfaună şi o microfloră bogate pe văile stepice umede.  O mare parte din apa stocată şi colectată de munţi este eliberată în zonele terenurilor agricole prin ape de suprafaţă şi prin intermediul apelor freatice, favorizând menţinerea climeilocale  care este mai umedă decît cea din zonele de câmpie înconjurătoare.

Un alt argument al conservării Munţilor Măcin îl constituie caracterul unic în ţară, de sinteză a tuturor erelor geologice , cele mai vechi roci datând de peste 580 milioane de ani din precambrian. Munţii Măcinului reprezintă singurul loc în care cutările hercinice şi-au păstrat înfăţişarea primară  accentuată de formaţiunile granitice megalitice , adevărate monumente ale naturii.

După cum s-a descris anterior, geologia,  clima locală  şi izolarea au dat naştere unui număr semnificativ  de specii importante de plante şi asociaţii de vegetaţie în sensul endemismului  , rarităţii şi puţinătăţii în România, dar si Europa.

In concluzie acest parc isi merita incadrarea in categoria peisaj natural ce prezinta fenomene naturale de o frumusete deosebita, si recunoasterea la nivel mondial.

Garantie a integritatii - protejare prin lege

Parcul Naţional Munţii Măcinului face parte din categoria parcurilor naţionale, ce au drept scop protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul geografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico  – geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice.

Parcul National Muntii Macin corespunde categoriei II UICN  – „Parc naţional: arie protejată gestionată în principal pentru protecţia ecosistemelor şi recreere”.

Bibliografie:

·       Europe's Environnment (1995)

·       Petrescu M., 1994. Necesitatea protejării Munţilor Măcin ca zonă complementară Deltei Dunării în conservarea patrimoniului natural din Nordul Dobrogei. Analele ştiinţifice ale Institutului Delta Dunării.

·         http://www.parcmacin.ro/

·         http://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_M%C4%83cin

·         http://www.studentie.ro/campus/PARCUL_NATIONAL_MUNTII_MACINULUI/c-647-a-27210

·        http://2urbietorbi.wordpress.com/2009/05/15/tura-de-primavara-muntii-macinului-granit-bujor-si-broaste-testoase/

         

Estetica Drumurilor si importanta amenajarilor peisagistice

Arhitectura este o forma de arta strans legata de aspectele utilitare, tehnice si economice, dar si de simtul locului, si conditiile fizice ale unui sit. Arhitectura este de asemeanea descrisa ca o echilibrare a consideratiilor estetice, functionale si tehnologice. Arhitectura drumurilor, este chiar mult mai legata de localitate si de anumite conditii impuse. La prima vedere, se poate tinde crede ca variatia considerentului esthetic este limitat, deoarece este strans legat de imprejurimi. Dar in momentul in care intervine dinamica, planificarea unei astfel de arhitecturi rutiere jongleaza cu calitatile spatiului si incorporarea lor in experienta parcurgerii drumului. Drumul si peisajul interactioneaza iar acest aspect este important in faza de planificare a drumului. Cand se construieste un nou drum, deciziile cu privire la aliniamentul sau va avea o mare influneta asupra experientei de percepere a drumului din punct de vedere estetic intr-o directa relatie cu peisajul.

Un grup de cercetatori de la VTI1 au investigat in ce masura soferii sunt afectati de peisajul pe care-l parcurg  conducand. In simulatoarele de conducere, subiectii au condus prin padure, sau prin peisaje deschise sau mixte. S-a facut o evaluare pentru a vedea daca un anumit peisaj influenteaza modul de conducere, dar si modul in care priveau ei calatoria. Modul in care ei au condus era diferit atat ca stil cat si ca marja de siguranta, in functie de peisajul parcurs. Studiul arata ca in spatiile deschise conducatorii autp tind sa mareasca viteza si sa depaseasca, pe cand in spatiile restrictive vizual sa incetineasca. Acest studiu este important in elaborarea de modele si stategii care sa sprijine ideea de mobilitate durabila. Decizii legate de plantatii existente, sau propuse, apa, solul, mediul natural, relatiile cu cladirile si alte facilitati sunt decisive in crearea unui drum frumos.Imbunatatirea drumurilor existente, este un alt proces, in care trebuie acordata mare atentie utilizatorilor, afacerilor, industriilor, rezidentilor, peisajului existent, sau a spatiului public existent, nodurilor de circulatie, parcajelor, si altor facilitati. Un numar de factori diferiti joaca un rol important in proiectarea arhitecturii drumurilor : patrimoniul istoric, punerea in opera din pucnt de vedere tehnic, siguranta in trafic, ecologia, legislatia, interesele economice, si cele polititce, etc. Toti acesti factori influenteaza 

arhitectura drumului si trebuie abordat la nivel de ansamblu teritorial, in proiectare.

Institutul de cercetari in domeniul trasnporturilor si al drumurilor nationale suedeze

Din momentul in care proiecte de mare amploare au fost lansate in Danemarca, cu efecte directe asupra peisajului, au fost chemati arhitecti si peisagisti la faza de planificare, influentand designul drumurilor, si modul lor de integrare in peisaj. Strazile din interiorul oraselor, au capatat o noua importanta arhitecturala. Scopul a fost de a crea cat mai multe strazi frumoase, pentru a imbunatati estetic mediul urban. Alt factori au mai fost siguranta in trafic dar si corelarea intre istoria unei strazi cu imprejurimile pentru alegerea designului potrivit.

Planificarea sub coordonarea directa a municipalitatii, este esential pentru determinarea arhitecturii locului. Dezvoltarea urbana si alocarile de treren sunt controlate cu mult inainte de definirea si construirea unui drum. Identiatea drumului si a locului se stabileste in functie de traseu, si de trecerile de la un sit la altul, in legatura cu categoriile de strazi si tipurile de plantatie, existente si propuse.Administratia drumurilor publice in Norvegia au luat in serios ideea de identitate si arhitectura a drumurilor, astfel incat a creat rutele turistice.

Combinatia dintre cele mai frumoase peisaje norvegiene si arhitectura specifica, a atras atentia in tara dar si in afara, castigand premii pentru constructia de drumuri. Traseele turistice sunt foarte importante pentru economia unei tari, iar tarile nordeice au inteles cel mai bine acest lucru.

In 1995, Directia Daneza a trasporturilor a initiat o strategie “de drum estetic” care presupune o abordare arhitecturala in corelare cu perceptia viuzala a plantaiilor de-a lungul drumului. Marcarea traseului cu tunele, rambleuri si debluri strazi in interiorul oraselor, cu plantatii de alinimente de arbori sunt modalitati de a mentine atentia contucatorului auto. Mai jos sunt cateva exemple de drumuri din tarile nordice, care au fost premiate pentru cele mai frumoase drumuri. De remacat este faptul ca drumurile sunt in stransa legatura cu peisajul in care se incadreaza.Un aspect important care e interconectat cu arhitectura drumurilor in multe 

feluri cu siguranta in trafic. Designul strazilor trebuie sa fie clar si simplu, pentru ca orientarea sa se faca cat mai usor pentru conducatorii auto. E de dorit ca soferii sa isi poata face o imagine de ansamblu asupra carosabilului, a trotuarului, pistele pentru biciclisti, limita strazii si intersectiile. Modul in care se proiecteaza trebuie sa tina cont si de respectarea regulilor referitoare la limitele de viteza legale. In ceea ce privescdrumurile cu limite de viteza mare, el ear trebui sa ofere utilizatorilor, o imagine clara a spatiului rutier de parcurs la o distanta corespunzatoare. Arhitectura drumurilor poate crea un cadru calm cu o animita masura de predicitibilitate, oferind continuitate rutiera, fara surprise neplacute.

Autostrada este exemplul clasic de drum gandit in spatiu deschis, planificata in secventialitate, punand in bnalanta monotonia si surpriza (aici cu sensul de reper).De asemenea, este important ca in procesul de planificare sa se stabileasca si planul de plantare de-a lungul drumurilor. Acestea pot fi folosite in marcarea diferitelor schimbari de-a lungul traseelor. Prin folosirea unor anumite plante la intersectia denivelata a unei autostrazi, de exemplu, sau marcarea unor puncte speciale, unde plantele devin elemente surpriza. Prin alegerea cu atentie a plantatiilor se poate obtine un peisaj cu totul nou, conenctat vizual cu un drum. Exemplul arborelui solitar intr-un cam deschis.

Plantele sunt elementele vii, care asigura respiro-ul traficului. Apectele legate de protectia mediului si reducerea poluarii, sunt strans legate de planificarea fizica a unui drum. Traficul rutier reprezinta o sursa de poluarea a aerului, a sunetului, avand consecinte negative precum accidente, insecuritate, efecte de bariera, si imagine nepitoreasca.

Datorita faptului ca prin planificare adecvata multe din aceste efecte negative pot fi diminuate, se pune accent pe relatia dintre sistemul de trafic si mediu. Plantarea de arbori are un efect benefic asupra reciclarii aerului, iar zgomotul se poate diminua considerabil prin panouri antifonice, dar si pavaj special in acelasi scop conceput, deja drumul capata o alta perspectiva.

Asadar, arhitectura drumurilor, se refera la crearea unor drumuri functionale, cu o estetica specifica, in general corelata cu peisajul din care face parte, conservandu-l pe cat posibil. In cadrul orasului, ideea de estetic este cu totul diferita la fel ca noile idei in arhitectura, iar evolutia lor ramne de vazut.

Bibliografie:

 Road Aesthetics,NORDIC ROAD AND TRANSPORT RESEARCH | NO.3 | 

2008

 Beautiful Roads, Danish Road Directorate.

Estetica orasului contemporan si integrarea monumentului in oras

Francoise Choay studiaza in cartea sa “Alegoria patrimoniului” modul in care a evoluat conceptul de monument si de patrimoniu in sensul constientizarii rolului sau in cadrul societatii si civilizatiei unei tari, si mai mult decat atat, ea face o distinctie clara intre monument si monument istoric. Problema integrarii atat a monumentului istoric in cadrul orasului contemporan a devenit o problema tot mai discutata in zilele noastre in special in contextul propagarii unui stil international. Din punct de vedere estetic monumentele ar trebui sa fie reperele noastre in creatie, iar ca specialisti in domeniul urbanismului, este de datoria noastra sa le punem in valoare si in acelasi timp sa le integram. Este nevoie de intuitie, cum spunea si autoarea pentru a crea in sens estetic dupa maestia secolelor trecute, dar modul in care abordam o integrare are nevoie de mult tact si intelegere a contextului in care a trait acel monument.

In cele ce urmeaza voi descrie o parte din ideile expuse in cartea doamnei Choay, cu referire la modul de abordare al monumentului in gandirea engleza si cea franceza la sfarsitul secolului al XIX- inceputul secolului XX, si rolul estetic - functional al orasului ca monument.

De-a lungul timpului s-a dezvoltat ideea de pastrare a monumentelor arhitecturale din antichitate pana in baroc, ca veritabile exemple de luat in considerare in procesul de creatie artistica, erau un fel de stacheta la care trebuia sa te raportezi si pe care sa incerci sa o intreci, dar incepand cu secolul al XIX, odata cu revolutia industriala, s-a produs o ruptura iremediabila in care s-a constientizat o separare a mentalitatilor. Ideea de frumos s-a schimbat, urbanizarea s-a produs intr-un ritm de necontrolat, iar arhitectul sau urbanistul a pierdut inspiratia de factura veche. Si atunci, reorientarea sa in conceptul frumosului, pune monumentul intr-o opozitie. Se merge pe ideea de contrast, in care monumentul cunoaste o “confruntare cu lumea noua”, si o “noua determinare temporala”. Ceea ce urma sa se construiasca dupa revolutia industriala era menit sa se detaseze total fata de monumentul istoric. In Franta si Anglia aceasta era industriala  a fost primita diferit cu referire la  monumentulul istoric. Daca Franta imbratiseaza ideea de progres si modernitate, atunci tinde sa propovaduiasca o mentalitate muzeologica a valorilor sale nationale. Iar in ideea de restaurare Viollet Le Duc sustine o idealizare a monumentelor, si aducerea lor la o stare noua, nu cea initiala. Anglia este mai nostalgica, desi paradoxal, acolo incepe boom-ul industrial, sustine ideea de “revival” prin vocea lui William Morris, care crede intr-o intoarcere la manufactura, iar in privinta monumentului, ei (englezii) il considera purtator de placere, cunoastere si are valoare de rememorare, si pe care il integreaza in cotidian. Aici apare ideea de integrare.

Monumentele in sine constiuie marturii ale artei, ale esteticului, indiferent de modul in care au fost abordate si integrate in societatea moderna. Problema si impasul arhitectilor si urbanistilor se pune dupa era industriala, cand imaginea orasului contemporan suferise mari modificari. O parte din monumente au fost distruse in aceasta perioada, sub pretextul igienizarii si sistematizarii, ca in cazul Parisului Haussmanian. Si atunci se dezvolta problema antinomiei intre trecut si prezent, spune Francoise Choay. Un trecut istoric si un prezent istorial (in curs de a scrie istorie). Autoarea constata ca “progresul tehnic al orasului contemporan modeleaza lumea “, el confera spatiului urban o intindere si o scara fara precendent, si ii atribuie noi fucntiuni printre care placerea estetica nu pare sa-si mai gaseasca locul.

In timp ce Ruskin condamna civilizatia morala contemporana, el face o distinctie intre orasele vechi (aici apare ideea de monument la o scara mai larga- orasul monument care induc o stare contemplativa si de rememorare) si cele noi (marile metropole fara identitate istorica- lumea noua, cum era considerate America sau Australia). Pe de alta parte, Camillo Sitte, un alt autor citat de Fracoise Choay, pe care nu-l condamna pentru ideile sale usor paseiste, este singurul care incearca sa ofere modele de referinta din perioadele evul mediu pana in baroc, pentru spatiile publice si ansamblurile urbane, incearcand  sa le evidentieze importanta in afectivul colectiv, dar mai ales estetica. Atfel el ofera o serie de principii de estetice pentru a contraveni “uratenia orasului contemporan”, provenita din practica urbanismului modern devenita mai mult o chestiune tehnica. In urma analizelor sale morfologice carora orasele vechi isi datoreaza frumusetea, el ajunge la principii precum: inchiderea, asimetria, diferentierea, articularea spatiilor, toate acestea lucrand la nivel perceptiv.

Choay recunoaste ca aceste principii raman valide de-a lungul secolelor si sunt aplicabile in mod diferit in functie de dimensiunea temorala, spatiala si antropologica. Autoarea isi exprima dezaprobarea si condamna chiar imitatia, enuntand ca singura modalitate prin care urbanismul contemporan poate atinge maestria secolelor trecute, este printr-o analiza rationala.

Orasele vechi sunt deci, o sursa de inspiratie la nivel de principiu, in sensul esteticii si a sensibilitatii fata de scara umana, dar ele sunt in continuarea niste organisme vii, marturie a civilizatiilor trecute, prezente si viitoare, intr-o continua dinamica, ele neputand fi tratate precum obiectele de muzeu. Integrarea noului cu vechiul sau invers,va  ramane o problema   perpetua cu cat privim spre viitor, dar nu trebuie sa uitam ca : “Putem trai fara [arhitectura], ne putem adora Dumnezeul fara ea, dar fara ea nu ne putem aduce aminte.”(capitolul VI “The lamp of memory”, din cartea Seven Lamps of architecture, Ruskin).

Bibliografie:

v  “Alegoria Patrimoniului”, Francoise Choay, editura Simetria,1998, Bucuresti;

v  “Pentru o antropologie a spatiului”, Francoise Choay, editura Biblioteca Urbanismul seria noua, 2001, Bucuresti;