Pagini

PUZ pe spatii verzi, Delta Vacaresti

Proiect intocmit in cadrul facultatii de Urbanism "Ion Mincu" (faza in grup, vezi planse), an 1 Master Peisaj si Teritoriu.

Reglementari generale cu elemente de regulament
 Iata un exemplu de Plan urbanistic zonal pentru spatiile verzi. Aceasta a fost intocmit pe asa numita Delta Vacaresti, in Bucuresti. Este doar un exemplu de planse de intocmire reglementari cu elemente de regulament  si reglementari pe vegetatie. P.U.Z-ul reglementeaza impartirea pe unitati teritoritoriale de referinta, si diferite grade de protectie, in cadrul zonei studiate. La aceste planse este atasata partea scrisa in care se indica gabarite maxime construite, profilul (caracterul functional) si amplasamentul in cadrul utr-urilor fiind marcat in plansele de mai jos.

Printre elementele de importanta majora in cadrul reglementarilor se numara indicarea directiilor pe care le vor avea circulatiile principale si secundare, cat si accesele, cu indicarea zonelor de parcare. 

De retinut, ca orice P.U.Z, trebuie sa contina o schema de regim juridic si obiectivele de utilitate publica.



Reglementari pe vegetatie



 Reglementarile pe vegetatie indica masivele de vegetatie, accentele de culoare si volumetrice; aliniamentele cu sectiunile lor in care se mentioneaza volumetria speciilor, sau alteori chiar specificandu-se speciile. Toate aceastea determina anumite trasee si caracterele lor, dar si frecventa cu care aceastea se vor schimba. De asemenea, se precizeaza vegetatia existenta ce va fi protejata si zone  in care este admisa inlocuirea lor. In acelasi timp, prin reglementari se vor stabili ponderile vegetatiei decorative iarna (raportul conifere-foioase).














Amenajarea ficarei unitati teritoriale de referinta (exemplu UTR. zona de belvedere si promenada) a fost realizata de fiecare membru al echipei din faza de reglementare. Se poate spune ca aceasta este faza in care am aplicat reglementarile, dar in acelasi timp am adoptat stilul individual de amenajare.

Amenajare utr zona de belvedere si promenada

Directiile de circulatie au devenit alei si plaforme conform conceptului abordat. In cazul utr-ului zona de belvedere si promenada, care reprezinta zona indiguita a lacului Vacaresti, s-a adoptat un concept legat de sustenabilitate si argicultura urbana, care sa sustina economic activitatile de relaxare si losir, dar in acelasi timp actionand ca o bariera de protectie pentru zona protejata din interiorul lacului Vacaresti.
Planuri de detaliu pe zone de acces


Manners of representation in landscape drawings

Maniere de reprezentare in desenul de peisagistica

Drawing on the landscape architectural varies from architectural drawings through colors and textures. Even when drawing a ground floor plan it has to be vibrant and express a state. Surely, it starts with a concept, a color, an idea sketched on paper before you reach the final design. In this article I will illustrate several ways or techniques of landscape design representation to show both the approach and the many techniques that deserve experienced before adopting a particular style and technique to reprezent you.

I think there isn't any correct answer to the question: how to start a landscaping? Is it with the plan, section or three-dimensional image. The fact is that all three dimensions must be considered simultaneously, and most importantly tailored to site requirements / existence.

No matter how you want to start, it is essential to represent the way that you are most comfortable with. For starters I will illustrate techniques such as hand drawing, ink, pen / Flaur and watercolor. Drawing by hand will always express plasticity, and regardless of the solution it will draw the viewer into a state of closeness and warmth. This type of design is especially recommended to show ideas in a development concept, to express the atmosphere of the space created.


Desenul in peisagistica se diferentiaza de cel arhitectural prin culoare si texturi. Chiar si cand desenezi un plan de amenajare trebuie sa fie vibrant si sa exprime o stare. Sigur ca totul porneste de la un concept, o culoare, o idee de inceput pe care o schitezi pe hartie inainte de a ajunge la amenajarea propriu-zisa. Am sa exemplific in acest articol mai multe maniere sau tehnici de reprezentare in desenul din peisagistica pentru a arata atat demersul cat si multitudinea de tehnici ce merita experimentate inainte de a adopta un stil anume si tehnica ce te reprezinta.

Nu cred ca exista un raspuns corect la intrebarea: de unde pornesc o amenajare? de la plan, sectiune sau de la imaginea tridimensionala. Cert este ca pentru o amenajare toate cele trei dimensiuni trebuie gandite concomitent, si cel mai important adaptate la cerintele sitului/ existentului.

Indiferent cum doresti sa incepi, este esential modul de reprezentare cu care esti cel mai confortabil. Pentru inceput am sa exemplific desenul de mana in tehnici precum- tus, carioca/ flaur si acuarela. Desenul de mana va exprima intotdeauna plasticitate, si indiferent de solutia propriu-zisa va atrage privitorul intr-o stare de apropiere si caldura. Acest tip de desen este recomandat in special pentru a arata ideile de concept intr-o amenajare, dar mai ales pentru a exprima atmosfera spatiului creat.

Plan tus | carioca | acuarela

Sectiuni tus | carioca | acuarela
And then I will show how the same design can look in a technical manner, realistic, plastic or by using different computer programs. Technical drawing can convey a very strong invitation to the trained eye in reading landscape / urban plans/ maps. Sections are best suited for this type of manner adopted. (both stairs and 1:1000, and 1: 100, 1:50) And Plastic manners realistic prove valuable for any piece (plan, section, performed, axonometric, perspective, technical detail) used in the ladscape project.

Iar ulterior, voi arata cum acelasi desen poate arata intr-o maniera tehnica, plastica sau realistica utilizand diferite programe pe calculator. Desenul tehnic poate transmite o invitatie foarte puternica ochiului antrenat in citirea de planuri peisagistice/ urbanistice. Sectiunile se preteaza cel mai bine pentru acest tip de maniera adoptata. (atat la scari precum 1:1000, cat si 1: 100, 1:50) Iar manierele plastica si realistica se dovedesc valoroase pentru orice tip de piesa (plan, sectiune, desfasurata, axonometrie, perspectiva, detaliu tehnic) folosita in proiectul de peisagistica. 

plan auto-cad | photoshop 



Revitalizarea statiunii de cercetare pomicola Geoagiu, jud, Hunedoara

Lucrare de licenta la Facultatea de Peisagistica, in cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu".

Unitatea administrativă Geoagiu, se situează în Nord Est-ul judeţului Hunedoara, şi este strabătută de circulaţii importante precum drumul european E 68, ce asigura legături cu Deva la Vest, şi Sebeş/ Alba Iulia la Est şi drumul naţional 107 A situat tot pe axa E-V, şi drumul judetean DJ 705 D, situat pe axa Nord- Sud, ce asigură legatura Oraştie- Zlatna. Ca element domninat in cadrul natural pe teritoriul Geoagiu trece raul Mures, cu afluienţii săi printre care şi râul Geoagiu.
Accesibilitatea este buna pe axa Este Vest, iar proiectul de construire al autostrăzii A1, care face legatura cu capitala, potenţează o dezvoltare economică a oraşul Geoagiu respectiv a satului Aurel Vlaicu, care au acces la aceasta. În restul teritorilui, în schimb, sate precum Văleni , Mermezeu, Rengheţ accesul se face mai dificil prin intermediul unor străzi comunale.
Oraşul Geoagiu are aproximativ 6 500 de locuitori, declaraţi in anul 2010, dar la care s-au înregistrat tendinţe de scădere. Teritoriul său administrativ cuprinde 9 sate: Cigămu, Gelamar, Renghet, Bacâia, Bozeş, Homorod, Mermezeu, Văleni, Aurel Vlaicu, si staţiunea balneo-climaterică Geoagiu Băi. Din punct de vedere economic, cele mai dezvoltate dintre acestea sunt: Geoagiu, care are un profil mixt, Geoagiu Băi cu profiul turistic, si Aurel Vlaicu care are un profil industrial. Celelalte sate au un profil predominant agricol, cu exceptia satelor: Gelmar si Bacâia, care au de asemenea un caracter industrial.
Istoric:
Oraşul Geoagiu era cunoscut in anii ’80 pentru staţiunea sa de cercetare pomicolă care aparţinea de cea de la Piteşti- Mărăcineni, înfiinţată fiind în anul 1959, pentru a elabora noi producţii şi tehnologii pentru cultura pomilor din Sud –Vestul Transilvaniei. Ulterior, s-a ocupat de legumicultură, plante tehnice.
 Atunci era cunoscută din punct de vedere arheologic, pentru cetatea romană Germisara , dar şi pentru băile romane de la Geoagiu Băi.  Situarea sa favorabilă in raport cu ultimele ramificaţii ale Munţilor Metaliferi, şi condiţiile climatice din această zonă, au influenţat in mod pozitiv dezvoltarea pomiculturii. O serie de date atesta faptul că înca din a doua jumatate a secolului XVIII, merele „de Geoagiu” erau mult apreciate pe pietele europene. Tot ca urmare a condiţiilor favorabile ale cadrului natural, o serie de localităţi adiacente  precum: Mada, Rengheţ, Başa si Sibişel, au format o serie de soiuri autohtone de mere şi nuci, cu însusiri genetice superioare pe teritoriul fostei staţiuni experimentale Geoagiu
Staţiunea experimentală pomicolă Geoagiu, nu mai activeaza astazi, decat la limita subzistenţei, cele mai multe din terenurile sale fiind retrocedate. Ca rezultat, livezile din administraţia Geoagiu se confruntă cu o stare avansată de gradare, deşi ele fac parte din peisajul cultural şi structurant al oraşului şi al localităţilor aparţinătoare (Renghet, Văleni, Bozeş).
Astăzi această regiune din judeţul Hunedoara, nu mai este recunoscută pe plan naţional, decat pentru staţiunea Geoagiu Băi, cu termele Romane.

Sinteza analizei pe unitatea administrativa a orasului Geoagiu
Strategie de dezvoltare
UAT Geoagiu are un potenţial turistic nevalorificat. Pe teritoriul său există o serie de obiective turistice şi monumente istorice demne de vizitat. Mai jos este o schema cu obiectivele turistice. Printre cele mai importante, menţionăm: Drumul Roman, castru Roman, Biserica romanică de la Geoagiu sau Rotonda. Dar chiar şi in lipsa unor obiective turistice, peisajul pitoresc si specific tradiţional românesc pe care îl întâlnim la Văleni Mermezeu sau Rengheţ, fac ca aceste zone sa fie luate în consideraţie pentru agroturism.
In ciuda lipsei promovării acestor obiective, la Aurel Vlaicu există o oarecare frecvenţă a turistilor care vin să vadă Casa Memoriala a lui Aurel Vlaicu si muzeul destinat acestuia. Iar sate precum Gelmar si Cigmău sau Bacâia se autosusţin prin micile industrii alimentare. 

Strategia de dezvoltare a UAT-ului conform ECO-ipotezei
Un element important în structurarea sistemului de localităţi din Geoagiu, este nodul de legatura cu aurostrada. În funcţie de poziţia acestuia în relaţie cu Geoagiu, influenţează foarte mult profilul său economic, şi al localităţilor aparţinătoare.
Pentru aceasta, am eleborat două ipoteze de dezvoltare: eco-ipoteza şi urban-ipoteza, care dupa cum le este si numele, se diferenţiază prin gradul de urbanizare al oraşului Geoagiu ca pol principal in motorul de dezvoltare economic, şi desemenază un al doilea pol, satelit celui dintâi. Ambele ipoteze analizează modul în care în Geoagiu, se poate revitaliza staţiunea de cercetare şi producţie pomicolă, şi ce amploare capătă aceasta în urma dezvoltarii.
            Eco-ipoteza
În prima ipoteză Geoagiu devine pol de cercetare in domeniul pomiculturii, iar staţiunea capătă un rolul cel mai important in identitatea oraşului. Intervenţiile de extindere ale oraşului nu presupun un grad mare de antropizare, păstrand specificul peisajului său cultural. Turismul este de tip educaţional. Aurel Vlaicu i se asociază în sistemul de localităţi ca pol satelit, cu caracter functional mixt, dar care îşi valorifică in plus potenţialul piscicol. Axa de dezvoltare în teritoriu este difuză, şi se produce de la Este la Vest. 
Urban Ipoteza
Se bazează pe întărirea polilor economici existenţi: Geoagiu şi Geoagiu Băi, desfăşurându-se vectorial în lungul axei Nord Sud. Geoagiu devine pol mixt, mult mai urbanizat decât in prima ipoteză, iar staţiunea de cercetare capată o importanta mai mica, la nivel local. Geoagiu Bai se dezvolta in tendinţa actuală, pe directia Sud, unde întâlneşte oraşul Geoagiu. Această dezvoltare este în contradicţie cu relieful si cu specificul locului. Tursimul educaţional nu se mai produce în acest caz.
Soluţia optimă este eco-ipoteza, deoarece valorifica într-un mod sustenabil potentialul turistic si economic al zonei.

PARTIU URBAN

La nivel de partiu urban, oraşul Geoagiu prezintă o serie de elemente de potenţial, dar si disfuncţii. Cel mai important element de potenţial îl reprezintă existenţa livezilor de măr si nuc situate in extravilanul oraşului Geoagiu, adiacent lui, insă alături de spaţiile verzi de tip parc, scuar şi grădină, din intravilan, pot constitui un sistem verde. (mai jos este exemplificată trecerea de la mediul antropic la cel natural prin livezi, ca  element de specific pentru oraş).
Partiu urban- focalizare pe potentialul de revitalizare al Statiunii de cercetare pomicole Geoagiu
In acelaşi timp, Geoagiu, fiind un oraş care s –a constituit iniţial cu o configuraţie  lineară, el poate primi extinderi ale intravilanului pe direcţiile Est-Vest. Unele configurări de ţesut fiind de tip rasfirat, ele pot prinde un contur unitar in limita intravilanului. Se propune astfel extinderi ale intravilanului cu o suprafaţă de 30 ha, estimând o cresterea a populaţiei cu 500 loc, in contextul revitalizării Staţiunii de cercetare pomicolă şi a fabricii de conseve. Staţiunea  de cercetare şi producţie pomicolă Geoagiu re-devine un centru de cercetare recunoscut la nivel naţional, iar  fabrica de conserve se asociază cu centrul de cercetare, pentru partea sa de producţie, reprofilându-se pe partea de  industrie a dulceţurilor; împreună funcţionează ca un tot, in strategia de dezvoltare a brandului de ‘dulceaţa de nuc Geoagiu’.
De asemenea, componentele turistică şi educaţională işi vor pune aprenta asupra noii configurări structurale şi funcţionale a oraşului Geoagiu. Se propun atat circuite turistice externe care leagă Geoagiu de restul UAT-ului Geoagiu, cat si circuite interne, sub forma pietonalelor/ promenadelor care să conecteze Staţiunea de cercetare pomicolă Geoagiu de obiectivele turistice existente (Biserica romană, Biserica Catolică, Biserica ortodoxă, Conacul de pe râul Geoagiu) de obiective noi propuse: Livada naţională de nuc, Liceul agricol.
Se propune asocierea Staţiunii de cercetare pomicolă Geoagiu cu Liceul Agricol Geoagiu, sub forma unui parteneriat, astfel încât liceul să işi suplinească clasele de clasele a IXa şi Xa Xia si a XIIa cu profile agricole. Se justifică acesta suplimentare, în contextul unei tendinţe de creştere a numarului de elevi, înregistrată în ultimii 5 ani, dar şi datorită necesităţii de forţă de muncă, pentru revitalizarea Staţiunii de cercetare. 
Una dintre disfuncţiile actuale, şi cea mai importantă este incompatibilitatea între locuire şi tesutul destructurat şi neîntreţinut al unităţii de producţie agricolă Geoagiu (Staţiunea de cercetare şi producţie pomicolă Geoagiu), cât si incompatibilitatea dintre locuire şi industrie (fabrica de conserve). De aceea se propune reorganizarea funcţională a ansamblului, şi introducerea de funcţiuni noi complementare locuirii astfel încat trecerea să se producă gradat între locuire si industrie, prin funcţiuni precum alimentaţia publică, centrul cultural, spaţiu verde de tip loisire si expozitional.

Plan urbanistic zonal- cu impartirea in unitati teritoriale de referinta (utr)
schema regim juridic si schema retele edilitare

STATIUNEA DE CERCETARE POMICOLĂ GEOAGIU (la nivel PUZ)

La nivel de PUZ,   putem identifica o tipologie de parcelar în cadrul locuirii cu un POT de 10% si un CUT de 0.1, ceea ce sugereaza o configurare de ţesut de tip rural. De aceea se propun îndesiri ale construcţiilor până la  un POT de 30%.

În cadrul Staţiunii de cercetare şi producţie pomicolă, se observă o organizare de tip funcţionalist, ce nu se mai poate  susţine în contextul unei revitalizări.  Se proune dec,i un ansamblu de funcţiuni care să funcţioneze ca un tot. Trecerea de la locuire la industrie se face printr-o zonă de agrement, alimentaţie publică , centru cultural (biblioteca şi conferinţe), gradină expoziţională şi centru de cercetare, birouri, livezi.  De asemena suprafaţa totală a Staţiunii de cercetare pomicolă va creşte cu 5.5 ha, iar limita extravilanului se va muta la pe direcţia Est Vest.
Studiu fotografic al situatiei existente si schite de propunere

Plan de amenajare si sectiuni longitudinale in doua anotimpuri
Conceptul este strâns legat de mostenirea istorică a oraşului Geoagiu. În monografia oraşului se vorbeşte despre faptul că denumirea de ’Geoagiu’ provine de la un termen maghiar care însemna ‘nucă’.  Nucul este arborele  cel mai puţin pretenţios, iar condiţiile pedo-climatice din această zonă îi favorizează creşterea şi rodul unor fructe de elită şi super-elită.

Conceptul nucului expune si exprimă ideea de rod si bogăţie a plantelor, dar mai ales a pomilor fructiferi, esenţa şi patrimonial natural şi cultural al activităţii horticole ce se desfăşura aici,  in anii ‘80 . Am propus transpunerea fiecărui strat interior al fructului de nucă in decorul arborilor, astfel încât coaja exterioară şi verde este exprimată prin arbori cu silueta impresionata (volum vegetal) şi parfum, apoi coaja interioară am exprimat-o prin arbori care ies în evidenţă prin textura trunchiului şi a scoarţei, miezul l-am tradus prin arbori cu foliaj colorat, mai tot timpul anului iar sâmburele interior sau sămânţa fructului în sine, l-am exprimat prin arbori care sunt decorativi prin fructe şi flori (ocazional am folosit pomi fructiferi). Per ansamblu gradina devine un expozeu al plantelor, unde se pot desfăsura diverse activităţi educative, cu studenţii sau elevii, sau chiar cu turişti. Gradina funcţionează ca o juxtapunere între funcţiunea de cercetare si livezile de producţie aflate in extravilanul oraşului, dar in directă legatură cu Staţiunea de cercetare şi producţie pomicolă Geoagiu.
Plan de vegetatie cu perspective reprezentative si concept explicativ

Tabloul vegetatie- cu proprietatile lor in 4 anotimpuri
schema cromatica amenajarii in 4 anotimpuri

Plan plantare- cu trinagulatii si doua sectiuni caracteristice in 2 anotimpuri

Schite de propunere

Justificarea amenajarii | relatia existent-propus | conceptul amenajarii 

Restaurarea gradinii boieresti Maia-Catargi, jud. Ialomita.


In ciuda eforturilor noastre de a reitera componente ale istoriei si culturii noastre, sau in incercarea noastra de a nu le pierde..sau de a nu uita (ceea ce se intampla deja prea des, ca sa ne mai putem permite), nu reusim sa tinem pasul cu viteza cu care se risipa timpul. Si in stilul nostru specific pur-balcanic, nu avem foarte multe documente istorice in ceea ce privesc amenajarile peisagistice. Noi studenti fiind, am incercat sa  sa realizam  un proiect de restaurare a unei gradini boieresti din judetul Ialomita, asa cum ni s-a cerut.


Gradina Maia, a fost conceputa de peisagistul  Wilhelm Mayer, care a realizat si mult indragita noastra gradina Cismigiu (Bucuresti). Prin urmare, ceea ce noi am realizat nu cred ca o pot numi restaurare, din moment ce aceasta presupune readucerea la starea initiala a  proiectului lui Mayer. Insa am incercat sa facem o gradina comemorativa, dedicata creatorului gradinii.


Proiectul a fost expus si in cadrul ROCAD, in Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu".







Amenajare curte Johannes Honterus, Brasov

Concurs de solutii pentru amenajarea curtii Johannes Honterus- proiect de finisaj in care s-au folosit dalaj de piatra cubica, s-a punctat pe deschiderea curtii si catre spatii private cu caracter comerciala/ de alimentatie publica, si de asemenea presupune plantarea de noi arbori, si deschiderea posibilitatii de sedere in aceasta piata.



Conceptul carea a stat la baza amenajarii este cel de lumina si revarsarea ei dintr-un spatiu sacru interior inspre exterior.



Amenajare parc Breaza

In cadrul unui proiect an 1 Master Peisaj si Teritoriu, am realizat o amenjare a unei gradini-parc de aprox. 10 ha, care isi propune o valorificare a spatiilor verzi existente, in cadrul unei strategii verzi la nivelul orasului Breaza. Proiectul a fost facut in parteneriat cu Primaria Breaza. Parcul se afla pe valea raului Prahova isi propune expunerea traditiilor brezene- folosind motivele traditionale preluate de pe ia brezeana.








Dosar clasare UNESCO - valori ale patrimoniului natural si antropic

Parcul natural Muntii Macinului
Categoria:  peisaj natural ce prezinta fenomene naturale de o frumusete deosebita

Muntii Macin sunt cele mai vechi formatiuni muntoase din Romania, si parte componenta a primelor formatiuni hercinice in Europa, localizati in Podisul Dobrogei,  in judetul Tulcea, intre Valea Dunarii, Valea Luncavitei si localitatea Cerna-Horia. Altitudinea acestor munţi se încadrează între 7 şi 467 m (Vf. Ţuţuiatul). Parcul naţional ocupă zona centrală cea mai înaltă a Munţilor Măcin si are o suprafaţă de 11.151,82 hectare. Acesta cuprinde cea mai mare parte din culmea principală a Munţilor Măcin (Culmea Măcinului), precum şi un lanţ secundar al acestora , Culmea Pricopanului.
 Aspectul acestor munti este asemanator unor dealuri stancoase, care ascund o varietate uimitoare de habitate naturale specifice, ca urmare a climatului, ce a determinat interferenţa  tipurilor ecosistemice pontico - submediteraneene, central europene şi asiatice, fapt ce conferă Munţilor Măcin atributul de sinteză în miniatură a două continente – Europa şi Asia. În Parcul Naţional Munţii Măcinului sunt identificate 24 de habitate prioritare, dintre care unul este unic în lume! (Pădurea de fag dobrogeană).
Biodiversitatea intalnita in parcul national Muntii Macinului a fost atestata si de programul Natura 2000, iar cifrele arata un numar impresionant de specii intalnite aici, ce sunt reprezentative pentru Europa: speciile de plante reprezinta peste 19% din flora europeana si sunt comparabile cu flora bogata a insulelor Creta si Corsica, iar 6 dintre cele 8 grupe de ecosisteme din Europa sunt reprezentate în Parcul Naţional Munţii Măcinului . Acest paradis al biodiversităţii adună: peste 1770 de specii de plante, dintre care 72 sunt protejate ca fiind rare sau vulnerabile, iar 27 de specii sunt endemice pentru regiune; 181 specii de păsări, dintre care 37 sunt strict protejate la nivel internaţional, fiind menţionate în Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna; 47 de specii de mamifere; 1436 specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi; 11 specii de reptile; 7 specii de amfibieni.
Importanţa biogeografică a Munţilor Măcin este conferită şi de interferenţa în această arie protejată a limitelor de vegetaţie ale unor specii ori­ginare din diferite areale geografice. În această zonă se înregistrează limita sudică a speciilor central­-europene şi caucaziene (Scutellaria orientalis, Stipa ucrainica etc.), limita nordică a speciilor mediteraneene, balcanice şi pontice (Silene compacta) şi limita vestică a speciei euroasiatice Potentilla bifurca, specii rare şi ameninţate cu dispariţia. De asemenea Munţii Măcinului reprezintă unicul teritoriu din lume unde se găsesc şi este protejată asociaţia vegetală Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae, cu specia Celtis glabrata, ameninţată cu dispariţia, una din speciile cele mai rare de arbori din România.
Specii de pasari si amfibieni intalnite in Muntii Macinului sunt de asemenea consemnate ca fiind rare si declarate protejate pe plan mondial, dintre care enumeram: lepidopterele - Polia cherrug (endemism descris numai în această zonă), Chersotis laeta măcini şi Chersotis fibriola niculescui reptilele – ţestoasa dobrogeană (Testudo graeca ibera), balaurul dobrogean (Elaphe quatorlineata sauromates), şarpele lui Esculap (Elaphe longissima), vipera cu corn (Vipera ammodytes montadoni), păsările - şoimul dunărean (Falco cherrug), şorecarul mare (Buteo ruffinus), pietrarul (Oenanthe isabelina), exis­tent la limita vestică a arealului mondial, mierla de piatră (Monticola saxatilis), prigoria (Merops apiaster), piţigoiul de livadă (Parus lugubris).
Structura geologica a acestei regiuni, confera unicitate si variabilitate a imaginii naturale, datorita vechimii : si-au inceput evoluția in ciclul orogenetic Precambrian, ulterior, in Triasic-Jurasic superior s-au acumulat o varietate de sedimente, urmand ca din Paleogen sa inceapa procesul de eroziune continental. Etapa Cuaternara se remarcă prin înălțări diferențiate pe compartimente, adâncirea văilor, apariția de forme carstice acumulări puternice în albii, dezvoltarea unor depresiuni. Un proces important, apărut odata cu accentuarea aridizării climei și care continuă și astazi, e cel de pedimentație.
Din punct de vedere geomorfologic, în cadrul parcului se individualizează Culmea Pricopanului, cu relief de tip alpin, reprezentat prin creste stâncoase ascuţite, ce ating altitudinea de 370 m în Vârful Suluc. Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, existând numeroşi martori de eroziune, cu aspect ruiniform, care imprimă în peisaj o mare varietate de forme. În celelalte zone ale parcului vârfurile sunt în general mai puţin proeminente, însă versanţii sunt adesea stâncoşi şi abrupţi, local fiind acoperiţi de grohotişuri, îndeosebi pe rama vestică a Culmii Măcinului.  Climatul arid a favorizat dezvoltarea unui relief rezidual (vârfuri şi culmi fragmentate pe cuarţite în poziţie aproape verticală; mase de grogotişuri), scoarţă de alterare groasă şi culmi rotunjite (pe granite).
Peisajele caracteristice din Munţii Măcinului sunt asemănătoare cu cele forestiere din sudul Europei datorită prezenţei pădurilor submediteraneene şi balcanice, precum şi cu stepele euroasiatice, defi­nite de vegetaţia saxicolă. Originalitatea peisagistică este conferită îndeosebi de formaţiunile granitice megalitice, ca şi de contrastul între vegetaţia forestieră mezofilă şi pajiştile stepice xerofile. Caracterul reprezentativ al acestor munţi la nivel naţional este conferit de existenţa a trei etaje de vegetaţie caracteristice pentru Podişul Dobrogei, constituite din pădurile mezofile de foioase balcanice, pădurile xeroterme submediteraneene şi silvostepă cu păduri submediteraneene.

Justificarea / clasarea pentru patrimonial mondial :
Criteriul vi : Sa reprezinte fenomene naturale sau teorii de o frumusete naturala si o importanta estetica exceptionala.
Frumusetea naturala a Muntilor Macinului consta in suprapunerea in mai multe ere geologice, a unei structuri mixte, si complexe, care a suferit multe procese, dintre care cel mai important si definitoriu a fost eroziunea, si schimbarea climatului, ce ii confera o imagine de mediu ostil (reprezentat de varfuri, culmi, grohotisuri) si peisaj salbatic (peisajul forestier,plante erbacee), si care adaposteste o biodiversitate impresionanta. Faptul ca Muntii Macin sunt la interferanta dintre Est (Europa centrala) si Vest (Orient), iar ecosistemele intalnite sunt specifice altor zone precum cele    pontico - submediteraneene, central europene şi asiatice putem afirma ca Muntii Macin sunt o simbioza echilibrata intre orient si occident la nivel de ecosistem.

Criteriul vii: Sa fie un exemplu reprezentativ al marilor stadii ale istoriei planetei.
Desi ocupa o suprafata restransa Parcul natural Muntii Macin, prezinta o deosebita diversitate geologica, datorita unei constructii extreme de variate, si a unei structure complexe reprezentand rezultatul insumat al etapelor tectonice hercinica (parte din placa hercinica europeana) si alpina timpurie. Dateaza din paleolitic, si a adunat formatiuni geologice evidente si astazi (granite) pana in etapa cuaternara cand s-au remarcat inaltari ale varfurilor, adancirea vailor, dezvoltarea unor depresiuni. Este un munte atipic (prin inaltime), care a inregistrat o parte din evolutia plantei.

Criteriul vi: Sa fie un exemplu reprezentativ al proceselor ecologice si biologice in curs, in evolutia si dezvoltarea ecosistemelor.
Valoarea internationala a biodiversitatii ecosistemelor din Muntii Macinului este incontestabila. Dintre cele 187 de specii de pasari observate in zona parcului, 60% (aprox. 112 specii), sunt considerate " Rare" sau "Posibil Extincte", conform criteriilor IUCN, si multe dintre celelalte specii sunt considerate "Insuficient Cunoscute". Muntii Macinului reprezinta cea mai importanta zona de cuibarit din Dobrogea pentru pasarile de prada si de asemeni reprezinta o importanta zona de pasaj pentru cele migratoare. Dintre cele 41 de specii de mamifere inregistrate aici, 11 sunt protejate prin conventii internationale. Exista peste 979 de specii de lepidoptere inregistrate, iar cercetarile entomologice recente realizate in Muntii Macinului au scos la iveala inca 14 specii noi pentru Romania si 3 specii noi pentru stiinta. Exista 7 specii strict protejate de amfibieni iar toate cele 11 specii de reptile inregistrate in zona Muntilor Macinului sunt de asemeni protejate prin Conventia Berna. Aceste comunitati si specii nu se gasesc in cadrul altor parcuri sau arii protejate din Europa sau imprejurimi. Fara acest parc, protejarea biodiversitatii internationale ar fi incompleta.
Parcul Naţional Munţii Măcinului, se remarcă printr-un specific ecologic diferit, corespunzător celor trei mari zone de vegetaţie: stepă, silvostepă şi zonă forestieră, ansamblul acestora constituind o imagine aproape completă a diversităţii caracteristice acestuia.

Criteriul xix : Sa contina habitate naturale representative si foarte importanta pentru conservarea in situ a diversitatii biologice.
Peisajul Muntilor Macinului este inconjurat de peisajul agricol, de aceea el este  ca o “insula” care domina imaginea. In interior intalnim 5 tipuri de habitate fiecare cu peisajul lui specific: habitatul de stancarie cu peisajul arid de pe crestele golase ale  Munţilor Măcin si toată Culmea Pricopanului(aici intalnim specii rare de taxoni precum Dianthus nardiformis –pontic , Centaurea tenuiflora -pontic, balcanic  şi Centaurea gracilenta -balcanic ), habitatele stepice cu peisajul de poienilor cu interferenţe ale ecosistemelor pontice, asiatice şi central europene, cu specii erbacee ce dezvăluie un amestec coloristic impresionant şi în care este întâlnită prezenţa de arbori şi arbuşti răzleţi din speciile de stejar pufos, mojdrean, frasin, gorun, măslin dobrogean, cununiţă, sâmbovină, calin, sorb; habitatele de padure cu peisajul de pădure balcanică, mediteraneeană, central europeană care în amestec dau o mare varietate coloristică a frunzişului în partea mediană a versanţilor şi pe văile de la baza versanţilor, înconjurând ca un brâu crestele stepice golaşe; habitatele de silvostepa cu peisajul pădurilor de silvostepă cu bujorul dobrogean în care formele sinuoase ale arborilor de stejar pufos contrastează plăcut cu roşul sîngeriu al bujorului şi albastrul clopoţelului dobrogean; si  zone umede localizat în zona izvoarelor şi de-a lungul cursurilor de apă (majoritatea acestor fiind temporare);

Integritate si eligibilitate
Parcul Naţional Munţii Măcinului este o zonă cu ecosisteme naturale şi cvasinaturale situate în mijlocul unei câmpii agricole. Seria de altitudini, condiţiile geologice complexe, microclimatele relativ umede şi izolarea de ecosisteme similare, au dat naştere unei concentraţii unice de specii de păduri specifice şi ecosisteme, elemente stepice, şi de biotopi alpini (de obicei la altitutidini mici) precum şi specii rare şi endemice. Aceste ecosisteme din Parc sunt în mare măsură intacte şi în  stare relativ bună.  Administraţiile forestiere anterioare au fost sensibile la conservarea peisajului şi a biodiversităţii. Din ecosistemele de pădure, 31%  pot fi considerate naturale, 32% semi-naturale şi 26% intens motificate, dar acestea mai au specii native. Doar 9% reprezintă plantaţii de specii locale sau adaptate. 
        
Munţii şi-au creat propria climă localizată,  în general mai umedă  decât cea din zonele înconjurătoare. Vegetaţia bogată şi crăpăturile din stâncile granitice  reţin apele pluviale eliberând-o treptat sub formă de pâraie primăvara, care reprezintă surse vitale pentru speciile din sălbăticie. Aceste pâraie ce apar primăvara  întreţin o microfaună şi o microfloră bogate pe văile stepice umede.  O mare parte din apa stocată şi colectată de munţi este eliberată în zonele terenurilor agricole prin ape de suprafaţă şi prin intermediul apelor freatice, favorizând menţinerea climeilocale  care este mai umedă decît cea din zonele de câmpie înconjurătoare.

Un alt argument al conservării Munţilor Măcin îl constituie caracterul unic în ţară, de sinteză a tuturor erelor geologice , cele mai vechi roci datând de peste 580 milioane de ani din precambrian. Munţii Măcinului reprezintă singurul loc în care cutările hercinice şi-au păstrat înfăţişarea primară  accentuată de formaţiunile granitice megalitice , adevărate monumente ale naturii.

După cum s-a descris anterior, geologia,  clima locală  şi izolarea au dat naştere unui număr semnificativ  de specii importante de plante şi asociaţii de vegetaţie în sensul endemismului  , rarităţii şi puţinătăţii în România, dar si Europa.

In concluzie acest parc isi merita incadrarea in categoria peisaj natural ce prezinta fenomene naturale de o frumusete deosebita, si recunoasterea la nivel mondial.

Garantie a integritatii - protejare prin lege
Parcul Naţional Munţii Măcinului face parte din categoria parcurilor naţionale, ce au drept scop protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul geografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico  – geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice.
Parcul National Muntii Macin corespunde categoriei II UICN  – „Parc naţional: arie protejată gestionată în principal pentru protecţia ecosistemelor şi recreere”.



Bibliografie:
·       Europe's Environnment (1995)
·       Petrescu M., 1994. Necesitatea protejării Munţilor Măcin ca zonă complementară Deltei Dunării în conservarea patrimoniului natural din Nordul Dobrogei. Analele ştiinţifice ale Institutului Delta Dunării.
·         http://www.parcmacin.ro/