Proiectare gradina individuala

In cadrul unui proiect de anul 3, la Facultatea de Peisagistica, Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" am facut un exercitiu de proiectare a unei gradini cu acces la lacul Morii, in Bucuresti.
Proiectul include o faza de analiza a sitului, si relatia sa cu vecinatatile- acesta parte a proiectului este esentiala pentru intelegerea conexiunilor pe care le va avea parcela atat cu accesele, relatiile cu celelalte parcele si mai ales cu lacul. Este foarte importat de studiat relatia spatiilor interioare ale locuintei- (compartimentarea parterului) cu spatiile exterioare. Toate aceste lucruri s-au luat in considerare in designul gradinii.

O reflectie asupra calitatii spatiului public

Ce este spatiul public?
Putem vorbi de arta in construirea spatiului public, daca acesta e strans legat de
estetica?
Care e legatura respectiv deosebirea dintre spatiile publice renascentiste si cele
moderne?
In ce consta calitatea spatiului public?

Spatiul public este in primul rand definit de semnificatia cuvantului “spatiu”, respectiv semnificatia cuvantului “public”. Spatiul este conform dictionarului explicativ, locul, suprafata, intinderea limitata care are aspectul unui intreg, cu trei dimensiuni; de de asemenea este cadrul in care se desfasoara o actiune. Notiunea de “Public” inseamna apartenenta la o colectivitate, sau priveste pe toti, si care poate fi folosti de toata lumea. Deci se poate afirma ca spatiul public este cadrul destinat activitatilor oamenilor, iar identitatea acestui spatiu reflecta acea comunitate, careia ii este destinat.Modul in care spatiul public este perceput si conceput poate influenta socialul, in sensul ca atunci cand el nu corespunde necesitatilor, el ramane doar un spatiu, iar
partea de “public” cade din sintagma. Cand vorbim de spatiul public ne gandim la piete, parcuri, scuaruri, promenade, centre civice, pietonale, strazi, etc.Plecand de la reguli compozitionale de conceperea unui spatiu, pana la dimensiunea sociala, se pot identifica anumite discrepante, in epoca moderna. Camillo Sitte povesteste in “Arta construirii oraselor” despre sensibilitatea cu care vechii urbanisti ai renasterii compuneau spatiile la fata locului, si faptul ca tocmai lipsa de tehnologie si imposibilitatea obtinerii unghiului drept, sau studierea efectelor de perspectiva pe teren, favorizau compozitia, iar prin obtinerea unor forme neregulate
de piete, reuseau sa trasnforme spatiile in locuri unice, interesante, care capatau o identiate de care oamenii se atasau intim. Oare in asta consta calitatea spatiului? Si in ce masura, el raspunde nevoii omului de a trai spatiul, in mod inconstient?Marile piete renascentiste se bazeaza pe redobandirea valorilor antichitatii, si
fara indoiala ele sunt adevarate capodopere spatiale, pe care oricine le simte grandoarea si le apreciaza ca atare, evocand parca gloria lor de la inceput. Pe buna dreptate, spatiul public renascentist, si clasicist sau baroc, au ca atuu arhitectura monumentala carora Ii se asociaza, ele sunt adevarate spectacole viuzale care
constituie limita spatiului respectiv. In arhitectura de calitate, de cele mai multe ori, ea a fost gandita in ansamblu spatiului carei ii apartine, si este intr-o directa legatura cu el.Amenajarea spatiului public

Daca omul, e capabil sa simta in mod inconstient, calitatea unui spatiu, printr-o simpla parcuregere, care sunt acele aspecte care il fac sa ramna, si sa-l traiasca?Nu toate spatiile sunt capodopere ale vrunei epoci de mult apuse, si totusi cum reuseste epoca de astazi, sa transmita aceeasi emotie, racordata la stilul de viata ontemporan?Le Corbusier, modernistul convins, crede insa ca ordonarea riguroasa a spatiului este cheia timpului in care traim. Maniera lui stricta de a privi lucrurile sunt intr-adevar contemporane, daca ne gandim la spatiile in care traim. Ne place sa traim intr-un haos ordonat. El afirma: “Am constatat ca masinismul este bazat pe geometrie si in sfarsit am stabilit ca omul nu traieste in fapt decat pe baza geometriei […] ordinea este modalitatea geometriei si ca omul nu se manifesta decat prin ordine.”1 Le Corbusier insista si asupra aspectului liric si sensibil, pe care natura il are ca efect direct, asupra omului. Bucuriile esentiale spune el sunt: soarele, spatiul si verdeata.(Citat din “Bucuriile esentiale” Le Corbusier, In cartea sa “Bucuriile esentiale” Le Corbusier se referea la spatiul arhitectural, dar am extrapolat pentru spatiul public, si aplicand-ul ca principu generalizat.) Amenajarile peisagerede calitate, sunt conditia care asigura din start un standard ridicat unei zone. Din punct de vedere economic ea creste atunci cand ii se asociaza un parc, o gradina, sau un scuar. Urbanismul a demonstrat, de a lungul timului, ca pentru ca un cartier degradat sa se regenereze urban si sa starneasca interes economic, el are nevoie de un spatiu amenajat. Astfel ca va atrage oamenii, va elimina probleme legate de criminalitate si segregare sociala, va atrage servicii. Putem afirma ca daca omul are o atractie magnetica pentru natura, dar si nevoia de o stapani atunci putem afirma ca spatiile publice de buna calitate trebuie sa contina si elemente naturale (fie ca e vorba de vegetatie, de apa, sau chiar de
soare). In plus, prezenta de elemente naturale/ vegetale sustine ideea de sustenabilitate, sub aspectul ecologic si tendinta actuala de a consturi un mediu sanatos.

Un alt principiu interesant care sta la baza calitatii spatiului, este ideea de a construi in functie de acesta. Rezulta ca prioritar e spatiul public, iar privatul i se subordoneaza, si din acest punct de vedere el devine calitativ mai bun. Un spatiu public conturat de la bun inceput asigura intr-o mare masura o atentie sporita
colectivitatii si socialului. Continuitatea spatiului (The Value of Public Space” Sir Stuart Lipton, Chairman, CABE Amenajarea spatiului public) este un aspect pe care un urbanist nu trebuie sa ignore, pentru ca modul in care spatiile sunt legate, unele de altele afecteaza imaginea de ansamblu, a unei zone, sau poate a intregului oras.

Astfel ca modul in care retelele de trasee pietonale sau de piste de biciclisti (ma refer la trasnportul lent, pentru ca acesta pune cele mai multe probleme coerenta ansamblului urban, si de cele mai multe ori e ignorat in detrimentul circulatiei rutiere), se leaga, atensta gradul de civilizatie si standardele calitatii orasului.Atat timp cat exista o logica in parcurgerea acestora, si exista o continuitate si/sau fluiditate, atunci exista si o ordine si calitate. Logica exclude, in mod evident, fragmentarea traseurilor, sau intreruprea lor, dar include o caracteristica specifica fiecarora. Identiatea fiecarui pietonal sau strada, poate fi de ordin functional (de
exemplu lipscania) sau sub aspect de design, poate chiar de facura istorica. In fond si strazile sunt spatii publice, iar daca le lipseste identitatea, atunci intreaga imagine a unui oras are de suferit. Deci calitatea spatiului implica diversificarea imaginii spatiilor pentru captarea atentiei, si obtinerea efectelor de reper, organizarea si ierarhizarea mai buna a spatiului.In concluzie, calitatea unui spatiu public este data de identitatea sa, de functionalitatea cu care vine sa raspunda nevoii colectivitatii de a se reuni aici, si de a-l
utiliza. Calitatea sa presupune standarde inalte si un grad de civilizatie sporit, si exprima siguranta economica si sociala. Am convenit ca are o stransa legatura cu arhitectura si amenajarile peisagere de calitate si se reflecta nivel de ansamblu asupra imaginii orasului. Spatiul public al unui oras, este cartea sa de vizita.

Estetica Drumurilor si importanta amenajarilor peisagistice

Arhitectura este o forma de arta strans legata de aspectele utilitare, tehnice si economice, dar si de simtul locului, si conditiile fizice ale unui sit. Arhitectura este de asemeanea descrisa ca o echilibrare a consideratiilor estetice, functionale si tehnologice. Arhitectura drumurilor, este chiar mult mai legata de localitate si de anumite conditii impuse. La prima vedere, se poate tinde crede ca variatia considerentului esthetic este limitat, deoarece este strans legat de imprejurimi. Dar in momentul in care intervine dinamica, planificarea unei astfel de arhitecturi rutiere jongleaza cu calitatile spatiului si incorporarea lor in experienta parcurgerii drumului. Drumul si peisajul interactioneaza iar acest aspect este important in faza de planificare a drumului. Cand se construieste un nou drum, deciziile cu privire la aliniamentul sau va avea o mare influneta asupra experientei de percepere a drumului din punct de vedere estetic intr-o directa relatie cu peisajul.

Un grup de cercetatori de la VTI1 au investigat in ce masura soferii sunt afectati de peisajul pe care-l parcurg  conducand. In simulatoarele de conducere, subiectii au condus prin padure, sau prin peisaje deschise sau mixte. S-a facut o evaluare pentru a vedea daca un anumit peisaj influenteaza modul de conducere, dar si modul in care priveau ei calatoria. Modul in care ei au condus era diferit atat ca stil cat si ca marja de siguranta, in functie de peisajul parcurs. Studiul arata ca in spatiile deschise conducatorii autp tind sa mareasca viteza si sa depaseasca, pe cand in spatiile restrictive vizual sa incetineasca. Acest studiu este important in elaborarea de modele si stategii care sa sprijine ideea de mobilitate durabila. Decizii legate de plantatii existente, sau propuse, apa, solul, mediul natural, relatiile cu cladirile si alte facilitati sunt decisive in crearea unui drum frumos.Imbunatatirea drumurilor existente, este un alt proces, in care trebuie acordata mare atentie utilizatorilor, afacerilor, industriilor, rezidentilor, peisajului existent, sau a spatiului public existent, nodurilor de circulatie, parcajelor, si altor facilitati. Un numar de factori diferiti joaca un rol important in proiectarea arhitecturii drumurilor : patrimoniul istoric, punerea in opera din pucnt de vedere tehnic, siguranta in trafic, ecologia, legislatia, interesele economice, si cele polititce, etc. Toti acesti factori influenteaza 

arhitectura drumului si trebuie abordat la nivel de ansamblu teritorial, in proiectare.

Institutul de cercetari in domeniul trasnporturilor si al drumurilor nationale suedeze

Din momentul in care proiecte de mare amploare au fost lansate in Danemarca, cu efecte directe asupra peisajului, au fost chemati arhitecti si peisagisti la faza de planificare, influentand designul drumurilor, si modul lor de integrare in peisaj. Strazile din interiorul oraselor, au capatat o noua importanta arhitecturala. Scopul a fost de a crea cat mai multe strazi frumoase, pentru a imbunatati estetic mediul urban. Alt factori au mai fost siguranta in trafic dar si corelarea intre istoria unei strazi cu imprejurimile pentru alegerea designului potrivit.

Planificarea sub coordonarea directa a municipalitatii, este esential pentru determinarea arhitecturii locului. Dezvoltarea urbana si alocarile de treren sunt controlate cu mult inainte de definirea si construirea unui drum. Identiatea drumului si a locului se stabileste in functie de traseu, si de trecerile de la un sit la altul, in legatura cu categoriile de strazi si tipurile de plantatie, existente si propuse.Administratia drumurilor publice in Norvegia au luat in serios ideea de identitate si arhitectura a drumurilor, astfel incat a creat rutele turistice.

Combinatia dintre cele mai frumoase peisaje norvegiene si arhitectura specifica, a atras atentia in tara dar si in afara, castigand premii pentru constructia de drumuri. Traseele turistice sunt foarte importante pentru economia unei tari, iar tarile nordeice au inteles cel mai bine acest lucru.

In 1995, Directia Daneza a trasporturilor a initiat o strategie “de drum estetic” care presupune o abordare arhitecturala in corelare cu perceptia viuzala a plantaiilor de-a lungul drumului. Marcarea traseului cu tunele, rambleuri si debluri strazi in interiorul oraselor, cu plantatii de alinimente de arbori sunt modalitati de a mentine atentia contucatorului auto. Mai jos sunt cateva exemple de drumuri din tarile nordice, care au fost premiate pentru cele mai frumoase drumuri. De remacat este faptul ca drumurile sunt in stransa legatura cu peisajul in care se incadreaza.Un aspect important care e interconectat cu arhitectura drumurilor in multe 

feluri cu siguranta in trafic. Designul strazilor trebuie sa fie clar si simplu, pentru ca orientarea sa se faca cat mai usor pentru conducatorii auto. E de dorit ca soferii sa isi poata face o imagine de ansamblu asupra carosabilului, a trotuarului, pistele pentru biciclisti, limita strazii si intersectiile. Modul in care se proiecteaza trebuie sa tina cont si de respectarea regulilor referitoare la limitele de viteza legale. In ceea ce privescdrumurile cu limite de viteza mare, el ear trebui sa ofere utilizatorilor, o imagine clara a spatiului rutier de parcurs la o distanta corespunzatoare. Arhitectura drumurilor poate crea un cadru calm cu o animita masura de predicitibilitate, oferind continuitate rutiera, fara surprise neplacute.

Autostrada este exemplul clasic de drum gandit in spatiu deschis, planificata in secventialitate, punand in bnalanta monotonia si surpriza (aici cu sensul de reper).De asemenea, este important ca in procesul de planificare sa se stabileasca si planul de plantare de-a lungul drumurilor. Acestea pot fi folosite in marcarea diferitelor schimbari de-a lungul traseelor. Prin folosirea unor anumite plante la intersectia denivelata a unei autostrazi, de exemplu, sau marcarea unor puncte speciale, unde plantele devin elemente surpriza. Prin alegerea cu atentie a plantatiilor se poate obtine un peisaj cu totul nou, conenctat vizual cu un drum. Exemplul arborelui solitar intr-un cam deschis.

Plantele sunt elementele vii, care asigura respiro-ul traficului. Apectele legate de protectia mediului si reducerea poluarii, sunt strans legate de planificarea fizica a unui drum. Traficul rutier reprezinta o sursa de poluarea a aerului, a sunetului, avand consecinte negative precum accidente, insecuritate, efecte de bariera, si imagine nepitoreasca.

Datorita faptului ca prin planificare adecvata multe din aceste efecte negative pot fi diminuate, se pune accent pe relatia dintre sistemul de trafic si mediu. Plantarea de arbori are un efect benefic asupra reciclarii aerului, iar zgomotul se poate diminua considerabil prin panouri antifonice, dar si pavaj special in acelasi scop conceput, deja drumul capata o alta perspectiva.

Asadar, arhitectura drumurilor, se refera la crearea unor drumuri functionale, cu o estetica specifica, in general corelata cu peisajul din care face parte, conservandu-l pe cat posibil. In cadrul orasului, ideea de estetic este cu totul diferita la fel ca noile idei in arhitectura, iar evolutia lor ramne de vazut.

Bibliografie:

 Road Aesthetics,NORDIC ROAD AND TRANSPORT RESEARCH | NO.3 | 

2008

 Beautiful Roads, Danish Road Directorate.

Estetica orasului contemporan si integrarea monumentului in oras

Francoise Choay studiaza in cartea sa “Alegoria patrimoniului” modul in care a evoluat conceptul de monument si de patrimoniu in sensul constientizarii rolului sau in cadrul societatii si civilizatiei unei tari, si mai mult decat atat, ea face o distinctie clara intre monument si monument istoric. Problema integrarii atat a monumentului istoric in cadrul orasului contemporan a devenit o problema tot mai discutata in zilele noastre in special in contextul propagarii unui stil international. Din punct de vedere estetic monumentele ar trebui sa fie reperele noastre in creatie, iar ca specialisti in domeniul urbanismului, este de datoria noastra sa le punem in valoare si in acelasi timp sa le integram. Este nevoie de intuitie, cum spunea si autoarea pentru a crea in sens estetic dupa maestia secolelor trecute, dar modul in care abordam o integrare are nevoie de mult tact si intelegere a contextului in care a trait acel monument.

In cele ce urmeaza voi descrie o parte din ideile expuse in cartea doamnei Choay, cu referire la modul de abordare al monumentului in gandirea engleza si cea franceza la sfarsitul secolului al XIX- inceputul secolului XX, si rolul estetic - functional al orasului ca monument.

De-a lungul timpului s-a dezvoltat ideea de pastrare a monumentelor arhitecturale din antichitate pana in baroc, ca veritabile exemple de luat in considerare in procesul de creatie artistica, erau un fel de stacheta la care trebuia sa te raportezi si pe care sa incerci sa o intreci, dar incepand cu secolul al XIX, odata cu revolutia industriala, s-a produs o ruptura iremediabila in care s-a constientizat o separare a mentalitatilor. Ideea de frumos s-a schimbat, urbanizarea s-a produs intr-un ritm de necontrolat, iar arhitectul sau urbanistul a pierdut inspiratia de factura veche. Si atunci, reorientarea sa in conceptul frumosului, pune monumentul intr-o opozitie. Se merge pe ideea de contrast, in care monumentul cunoaste o “confruntare cu lumea noua”, si o “noua determinare temporala”. Ceea ce urma sa se construiasca dupa revolutia industriala era menit sa se detaseze total fata de monumentul istoric. In Franta si Anglia aceasta era industriala  a fost primita diferit cu referire la  monumentulul istoric. Daca Franta imbratiseaza ideea de progres si modernitate, atunci tinde sa propovaduiasca o mentalitate muzeologica a valorilor sale nationale. Iar in ideea de restaurare Viollet Le Duc sustine o idealizare a monumentelor, si aducerea lor la o stare noua, nu cea initiala. Anglia este mai nostalgica, desi paradoxal, acolo incepe boom-ul industrial, sustine ideea de “revival” prin vocea lui William Morris, care crede intr-o intoarcere la manufactura, iar in privinta monumentului, ei (englezii) il considera purtator de placere, cunoastere si are valoare de rememorare, si pe care il integreaza in cotidian. Aici apare ideea de integrare.

Monumentele in sine constiuie marturii ale artei, ale esteticului, indiferent de modul in care au fost abordate si integrate in societatea moderna. Problema si impasul arhitectilor si urbanistilor se pune dupa era industriala, cand imaginea orasului contemporan suferise mari modificari. O parte din monumente au fost distruse in aceasta perioada, sub pretextul igienizarii si sistematizarii, ca in cazul Parisului Haussmanian. Si atunci se dezvolta problema antinomiei intre trecut si prezent, spune Francoise Choay. Un trecut istoric si un prezent istorial (in curs de a scrie istorie). Autoarea constata ca “progresul tehnic al orasului contemporan modeleaza lumea “, el confera spatiului urban o intindere si o scara fara precendent, si ii atribuie noi fucntiuni printre care placerea estetica nu pare sa-si mai gaseasca locul.

In timp ce Ruskin condamna civilizatia morala contemporana, el face o distinctie intre orasele vechi (aici apare ideea de monument la o scara mai larga- orasul monument care induc o stare contemplativa si de rememorare) si cele noi (marile metropole fara identitate istorica- lumea noua, cum era considerate America sau Australia). Pe de alta parte, Camillo Sitte, un alt autor citat de Fracoise Choay, pe care nu-l condamna pentru ideile sale usor paseiste, este singurul care incearca sa ofere modele de referinta din perioadele evul mediu pana in baroc, pentru spatiile publice si ansamblurile urbane, incearcand  sa le evidentieze importanta in afectivul colectiv, dar mai ales estetica. Atfel el ofera o serie de principii de estetice pentru a contraveni “uratenia orasului contemporan”, provenita din practica urbanismului modern devenita mai mult o chestiune tehnica. In urma analizelor sale morfologice carora orasele vechi isi datoreaza frumusetea, el ajunge la principii precum: inchiderea, asimetria, diferentierea, articularea spatiilor, toate acestea lucrand la nivel perceptiv.

Choay recunoaste ca aceste principii raman valide de-a lungul secolelor si sunt aplicabile in mod diferit in functie de dimensiunea temorala, spatiala si antropologica. Autoarea isi exprima dezaprobarea si condamna chiar imitatia, enuntand ca singura modalitate prin care urbanismul contemporan poate atinge maestria secolelor trecute, este printr-o analiza rationala.

Orasele vechi sunt deci, o sursa de inspiratie la nivel de principiu, in sensul esteticii si a sensibilitatii fata de scara umana, dar ele sunt in continuarea niste organisme vii, marturie a civilizatiilor trecute, prezente si viitoare, intr-o continua dinamica, ele neputand fi tratate precum obiectele de muzeu. Integrarea noului cu vechiul sau invers,va  ramane o problema   perpetua cu cat privim spre viitor, dar nu trebuie sa uitam ca : “Putem trai fara [arhitectura], ne putem adora Dumnezeul fara ea, dar fara ea nu ne putem aduce aminte.”(capitolul VI “The lamp of memory”, din cartea Seven Lamps of architecture, Ruskin).

Bibliografie:

v  “Alegoria Patrimoniului”, Francoise Choay, editura Simetria,1998, Bucuresti;

v  “Pentru o antropologie a spatiului”, Francoise Choay, editura Biblioteca Urbanismul seria noua, 2001, Bucuresti;